Cinematografele diln Chişinău

Cinematograful „Biruinţa” (Odeon)
Cinematograful „Chişinău”
Cinematograful "Columna", (iniţial „Iskra” )
Cinematograful „Flacăra”

Cinematograful „Moscova”
Cinematograful „ Patria"
Cinematograful de „Vară” (Летний)

Cinematografie (activitatea cinematografică pe teritoriul Basarabiei în anii 1918-1935)

"Alliance Francaise" (filme in limba franceza)
Chisinau, str. Sfatul Tarii, 18 (et.3), Telefon (373-22) 23 72 34

http://www.turism.gov.md/rom/facility/11/28/

.

Cinematograful „Biruinţa” (Odeon)

Cinematograful "Odeon" a fost construit in prima jumatate a secolului XX si era amplasat pe strada Mihailovskaia, 55. La 30 octombrie 1945 cinematograful mai pastra vechea denumire. In aceasta zi, printr-o hotarire a autoritatilor sovietice, el devine proprietatea retelei de difuzare orasenesti. Primul director este Ion Stegarescu. Spre sfirsitul anilor 50 cinematograful a fost reconstruit, denumirea fiindu-i schimbata din "Odeon" in "Biruinta". In aceasta perioada director este Alexandru Leiderman. In 1992 cinematograful "Biruinta" revine la vechea-i denumire - "Odeon". Este amplasat pe strada Mihai Eminescu, 55. In prezent, are o singura sala de proiectie.

http://www.cinema.art.md/organization/819/index.html

Кинотеатр «Бируинца» На старом снимке хорошо видна надпись: «Кинотеатр Победа». Так его назвали после победы СССР над гитлеровской Германией и после установления в Молдове советской власти. «Победой» кинотеатр был недолго, в скором времени его переименовали в «Бируинцу». Кстати, еще раньше в этом здании тоже размещался кинотеатр.
Раньше кинотеатр был «Победой» (фото слева). Теперь кинотеатр работает, но называется «Одеон» (фото справа).

Подготовил Владимир ЛОРЧЕНКОВ.
Фото с сайта www.kishinev.ru и Сергея СЕДЛЕЦКОГО

КП в Молдове 24.05.2003
http://old.kp.md/freshissue/culture/161174/

Cinematograful „Chişinău”
Кинотеатр «Кишинев»

Раньше здесь показывали кино (фото слева). Теперь здесь не только кино, но и Союз кинематографистов (фото справа).
В этом здании, построенном еще в 1957 году, находился популярный среди горожан кинотеатр «Кишинев». В 1981 году здесь стал располагаться Союз кинематографистов. И здание называется - Дом кино. Сохранилось оно неплохо, и в капитальном ремонте не нуждается. Фильмы здесь показывать не перестали - как нам рассказали сотрудники Дома кино, здесь регулярно показывают ленты молдавских режиссеров (как старые, так и новые) и их коллег из СНГ и стран Восточной Европы.

Подготовил Владимир ЛОРЧЕНКОВ.
КП в Молдове 17.05.2003
http://old.kp.md/freshissue/culture/161078/

Cinematograful „Columna” (iniţial "Iskra")

În 1970 arhitectul R.Bekesevici proiectează cinematograful "Columna" (iniţial "Iskra") din parcul chişinăuean Valea Trandafirilor.

Кинотеатр «Искра»

На старом снимке, сделанном в 1968 году, хорошо видны афиши с анонсами фильмов, которые показывали в кинотеатре «Искра» в тот сезон. «Два капитана», «Веселые ребята». Среди анонсов объявление: «Скоро на экране фильм «Загадочный пассажир». Сейчас кинотеатр «Искра», в котором долгое время после бездействия находилась дискотека, реконструируют. И снова будут показывать там кино.
Раньше в «Искре» показывали «Двух капитанов».

Теперь здесь идут ремонтные работы.

КП в Молдове 15.09.2003
http://old.kp.md/freshissue/culture/162328/

..

....

Cinematograful "Flacăra"

Situat in sectorul Buiucani al municipiului Chisinau pe strada Ion Creanga, 47. A fost construit in 1967 dupa proiectul arhitectorului V.Zaharov cu o capacitate de 500 de locuri. Primul director a fost I.Cohertev. Apoi au urmat doamnele Raisa Bezoliuc si Olga Darie. Spre sfirsitul anilor 90 cinematograful "Flacara" a fost privatizat, devenind, ulterior Centrul de cultura si agrement "Flacara", care dispune si de o sala de cinema (cu aceelasi numar de locuri). Directorul centrului este Anatol Spinu.

Autor/Ctitor
Arhitect: V. Zaharov
Datare: 1976
Localizare: Chişinău, Strada Ion Creangă, nr. 47
Tehnici de construcţie: Construcţii din beton armat, piatră şi cărămidă în decor
Semnificaţie patrimonială: Locală, Artistică
Stare de conservare: Deteriorată
Date privitoare la restaurare: Actualmente cinematograful nu funcţionează şi se află în stare de reconstrucţie capitală .
Inscripţii: Inscripţii nu sunt; până la reconstrucţie figura inscripţia "Flacăra" cu litere din tuburi de neon .
Bibliografie: Кишинев, Энциклопедия. 1984, стр. 506, 507

http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/287/

http://www.cinema.art.md/organization/820/index.html

.
Cinematograful „Patria" (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 103). Primele date documentare despre clădirea amplasată pe locul unde se află în prezent cinematorgaful sunt înregistrate în anul 1820. La 27 aprilie 1820 cetăţeanul străin Fux a încheiat un contract cu Duma Chişinăului, în care se spunea: „...edificiul construit de mine în Parcul Orăşenesc îmi aparţine mie începând cu 1 ianuarie 1820 până la 1832, după care mă oblig să transmit oraşului clădirea în stare bună". în această clădire s-a aflat Clubul Englez, în care se întâlneau cei mai vestiţi şi bogaţi oameni ai Chişinăului.
La sfârşitul sec. XIX, clădirea a fost distrusă de un incendiu şi clubul nobilimii a fost evacuat pe Strada laşului (actualmente N. Iorga). în februarie 1889 a fost înfiinţată o comisie pentru construcţia unei noi clădiri a nobilimii. Din comisie făceau parte arhitectul oraşului L. Seidevandt, arhitectul VI. Ţâganco şi autorul proiectului Henrich Lonschi. Contractul prevedea finisarea lucrărilor de construcţie la 15 decembrie 1890.
Din 1918 până în 1940 în clădire s-a aflat Teatrul Naţional, care a fost distrus o dată cu retragerea trupelor sovietice în 1941.
în 1952 clădirea a fost reconstruită (arhitecţi V. Voţehovski şi M. Berber).
Ulterior, clădirea Cinematografului „Patria" a suportat o reconstrucţie, des-chizându-şi uşile la 29 octombrie 1999. Echipamentul şi mobilierul corespund celor mai moderni parametri. Au fost deschise Sala mare, cu 602 locuri, şi Sala mică, cu 140 locuri, precum şi 2 baruri.
Pe parcursul a doi ani de la redeschiderea cinematografului au fost demonstrate circa 150 de filme, care au fost vizionate de 1,5 milioane de spectatori.

Complexul Cultural-Distractiv „Flacăra" (str. Ion Creangă nr. 49). Construit în anul 1976 (arhitect V. Zaharov). Complexul Cultural-Distractiv „Flacăra" este un proiect unic, care a fost inaugurat după reconstrucţie, la 5 aprilie 2002. Sala de cinema are 450 de locuri şi este dotată cu cea mai bună tehnică modernă (Dolby Surround Ex.). Spectatorii au posibilitatea de a viziona cele mai bune filme ale cinematografiei mondiale şi de a se relaxa în localul „Dance-Cafe".
Ambele săli, cea a cinematorgrafului şi a discotecii, sunt încăpătoare şi oferă posibilitatea organizării unor festivităţi şi manifestări culturale. Amatorii sportului pot trăi cele mai emoţionante momente, oferindu-li-se posibilitatea de a viziona toate meciurile de fotbal din cadrul Campionatului Mondial şi alte evenimente interesante din acest domeniu.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 168.

Кинотеатр «Флакэра»

К праздничной дате в 1976 году на Боюканах был торжественно открыт кинотеатр «Флакэра» («Пламя»). Построен по проекту архитектора В. Захарова. Зрительный зал вмещал 500 мест. В кинотеатре работали кинолекторий «Подросток и время», киноклубы «Красная гвоздика» и «Молдавская ССР в союзе равных». В год «Флакэру» посещало до миллиона человек. Сегодня же кинотеатр отдан в частные руки.
По словам директора «Флакэры» Корины Канцер, кинотеатр был в ужасном состоянии. Предыдущее руководство довело его «до ручки». Планировку здания удалось сохранить в первозданном виде, но потребовался евроремонт. Нынешняя администрация тоже только от корреспондентов «КП» в Молдове» узнала, что кинотеатр «Флакэра» был построен по случаю Великого Октября. Название, как старый узнаваемый бренд, менять не стали.

.
Cinematograful „Moscova”

Звезды советского кино несколько раз приезжали выступать в столичном кинотеатре «Москова»
Кинотеатр «Москова» открылся 29 апреля 1965 года. В то время это был один из крутейших кинотеатров СССР. Здесь крутили суперсовременное тогда панорамное кино, проекция шла на экран с трех камер одновременно. Тут важна была четкая и синхронная работа киномехаников. Зал вмещал почти тысячу мест.
«Москова» в 60-70 гг. считался одним из лучших кинотеатров Советского Союза.Почему кинотеатр назвали именно «Москова»? Дело в том, что в Москве уже работал небольшой кинотеатр, называвшийся «Кишинев». Обмен любезностями, так сказать…

КП в Молдове 09.12.2006
http://old.kp.md/freshissue/culture/251822/

.

Cinematograful "Patria"

Initial s-a numit "Rodina." A fost dat in exploatare in 1952, fiind construit in locul fostei Case a nobilimii basarabene. Cinematogrfaful avea doua sali: sala mare si sala mica. Primul director al cinematografului a fost Iosif Freilihman. A urmat Nicolae Dragan. Spre sfirsitul anilor 90 cinematograful, fiind privatizat, este supus unei reparatii. Cinematograful "Patria" e redeschis la 29 octombrie 1999."Patria" este o cladire moderna inzestrata cu utilaj tehnic de ultima ora. Are, la fel, doua sali: sala mare si sala mica. Sala mare cu 600 de locuri, sala mica cu 140 de locuri. Functia de director a detinut-o initial Artur Efremov.In prezent directorul cinematografului "Patria - Centru" este Mihai Ceban.

http://www.cinema.art.md/organization/818/index.html

Первое кино в Кишиневе показали в 1897 году. Кинооператор фирмы отцов-основателей кинематографа «Люмьер» показал первый фильм в нашем городе в здании Благородного собрания.
Благородное собрание
В этом году мы празднуем пятилетие кинотеатра «Патрия». Тем, кто в эти дни пойдет в кино, стоит вспомнить еще об одном «кинематографическом» празднике Кишинева. 107 лет назад в нашем городе впервые состоялся показ фильма в здании Благородного собрания. По стечению обстоятельств через много лет в этом же здании был открыт кинотеатр (сейчас это кинотеатр «Патрия»). Фильмы были короткометражные - об учениях Лубенского драгунского полка, расквартированного в Кишиневе. Назывались они «Атака», «Сбор», «К пешему строю готовься!». Снял их кинооператор фирмы «Люмьер» Месгиш. Эта фотография сделана в 1898 году, спустя год после премьеры.
(бульвар Ленина) крупным планом. На снимке хорошо виден городовой (сотрудник патрульно-постовой службы, как сказали бы сейчас).

КП в Молдове 30.10.2004
http://old.kp.md/freshissue/culture/172305/

Кинотеатр «Патрия» (Здание Благородного собрания)
Да-да, здание, где находилось Благородное собрание, стояло в XIX веке на месте нынешнего кинотеатра «Патрия». Причем рядом, над центральной улицей города, возвышалась Арка с восемью колоннами, над каждой из которых красовался орел. По праздникам на Арке вывешивали императорский штандарт...

Раньше здесь Арка соседствовала с Благородным собранием

Теперь здесь смотрят кино Владимир ЛОРЧЕНКОВ
и Сергй СЕДЛЕЦКИЙ
КП в Молдове 28.06.2003
http://old.kp.md/freshissue/culture/161533/

„PATRIA” — главный кинотеатр Молдовы, премьерный кинотеатр европейского уровня.
Здесь все впервые. В первую годовщину после реконструкции кинотеатр чествовал мастеров, составляющих славу и гордость молдавского кино. Приехали Светлана Тома, Эмиль Потяну и Евгений Дога. С тех пор имена мэтров отечественного кинематографа украшают Аллею кинозвезд.
Исторически «PATRIA» уже давно стала лучшим местом проведения досуга. Здесь назначают свидания. Здесь весело и интересно взрослым и детям. Не одно поколение кишиневцев выросло в стенах кинотеатра, таких добрых и гостеприимных. Кинопремьеры, встречи с известными артистами — на все это сегодня можно посмотреть издалека и с ностальгической улыбкой вспомнить былое.
Но время не стоит на месте. За несколько лет своей новой истории кинотеатр «PATRIA» превратился в символ возрождения отечественного кинопроката.
Ярким примером возрождения является премьерный показ — яркое шоу, долгожданный праздник для любителей и знатоков кино. Зимой в уютном фойе, а летом — перед входом в кинотеатр, разыгрывается театрализованное зрелище, всегда тесно связанное с сюжетом премьерной ленты, но каждый раз новое и оригинальное. Праздничное действо дополняют всевозможные розыгрыши, лотереи и конкурсы. Премьера фильма в «PATRIA» — всегда заметное событие в культурно-развлекательной жизни столицы, неизменно сопровождающееся аншлагом.
На новый, доселе невиданный в Молдове уровень, поднято техническое обеспечение кинотеатра. Просторные кресла с широкими проходами между рядами, держателями для попкорна, сумочек и напитков создают дополнительный комфорт для зрителей в Большом (600 мест) и Малом (140 мест) залах. В кинотеатре используется модернизированная кинопроекционная аппаратура и последнее достижение звуковой техники — технология Dolby Digital Surround EX. Все это в совокупности создает полное ощущение реальности происходящих событий на киноэкране.
Посетитель кинотеатра имеет возможность припарковать свой автомобиль на автостоянке перед кинотеатром и провести время до начала сеанса в современных барах («Pizza Pat» на первом этаже и ретро-бар «Чарли Чаплин» на втором).
Сегодня «PATRIA» превращается в мощный культурно-развлекательный комплекс. У нас можно провести пресс-конференцию, дружеский фуршет, арендовать кинозал и празднично отметить свою годовщину. Кроме того, ассортимент услуг постоянно расширяется.
Тщательно продуманная прокатная политика привела к тому, что зритель, желающий смотреть только самые интересные и увлекательные фильмы, может безошибочно ориентироваться на репертуар «PATRIA». У нас всегда показывают главный, самый значимый фильм недели, месяца, года. Следите за репертуаром «PATRIA» — и вы не пропустите ни одной стоящей кинокартины!

Cinematograful de „Vară”
Кино и лето (Летний кинотеатр)

На старом снимке - последние приготовления к открытию летнего кинотеатра. Торжественная сдача в эксплуатацию «киношки» была назначена на 1 мая 1952 года. Кинотеатр так и назвали - «имени 1 мая». Он находился на улице Хашдэу.
Много позже кинотеатр снесли, а на его месте построили современную поликлинику. Но и от поликлиники в последнее десятилетие отказались и открыли в здании Центр превентивной медицины.
О том, что на месте Центра был кинотеатр, хорошо помнят старожилы. И говорят, что в «киношку» водили девушек. А когда кинотеатр снесли, им как бы «стерли» приятные моменты молодости. Когда уже открылась поликлиника, старожилы шутили: «Мы свое в кино отгуляли. Теперь своих возлюбленных в поликлинику водить нужно».

(слева) Раньше: кинотеатр открыли 1 мая и назвали «Имени 1 мая».
(справа) Теперь здесь можно получить справку о санитарном состоянии объекта .

КП в Молдове 13.10.2003

http://old.kp.md/freshissue/culture/162466/

CINEMATOGRAFIE

Русские и советские фильмы на экранах Бессарабии.
В период междцу двумя мировыми войнами кинематографическая жизнь на территории Бессарабии проходила довольно интенсивно. И если в первый период, до установления дипломатических отношений между Румынией и СССР, здесь демонстрировались главным образом картины русских режиссеров-эмигрантов, то начиная со второй половины 30-х годов стало появляться больше картин советского производства.
Огромным успехом у кишиневцев пользовался фильм известного русского режиссера Якова Протазанова "Отец Сергий" по повести Л.Н.Толстого, созданный в 1918 году в России. На экране кишиневского кинотеатра "Орфеум" он был выпущен 13 (26) января 1919 г. Представляя эту картину кишиневской публике, газета "Бессарабская жизнь" отмечала, что в ней заняты такие известные актеры русского кино, как И.Мозжухин и Н.Лисенко, и характеризовала ее как "небывалый по своей красоте и художественности боевик".
В то время в кишиневских кинотеатрах картины крутились беспрерывно. Можно было купить билет и в любое время войти в зал. Но при показе "Отца Сергия" администрация "Орфеума" ввела другой порядок. Сеансы начинались строго по часам - в 17, 19 и 21 час. Кроме того, почтенная публика извещалась, что "ввиду огромных затрат на постановку "Отца Сергия" цены местам повышены от 4 рублей до 6 р. 50 коп. Ложи - 25 р.". Как видим, администрация "Орфеума" неплохо заработала на интересе зрителей к русскому кино. При этом следует отметить, что в ту пору цены на билеты были еще в царских рублях.
Однако городская администрация внакладе не осталась. Уже в номере от 19 января (1 февраля) 1919 г. "Бессарабская жизнь" в заметке "Почему закрылись иллюзионы" сообщала, что по новым правилам налоги взимают не с каждого билета, а с валовой выручки, в которую входит и налог, и таким образом стал взиматься налог с налога. "Несмотря на то, что боевик "Отец Сергий" прошел при битковых сеансах и по повышенным ценам на места, владелец иллюзиона Пападаки получил дефицит 800 рублей за вечер", что побудило его отказаться от показа другой картины, за которую им же было заплачено до 20 тысяч рублей.
Несмотря на пестрый национальный состав, Кишинев все же оставался русскоязычным городом. При этом газета "Бессарабское слово" в номере от 17 мая 1927 г. приводила такую статистику национального состава бессарабской столицы. Всего в городе насчитывалось 110 тысяч жителей. Из них 43450 румын, 45209 евреев, 12675 русских, 1281 украинец, 370 болгар, 108 сербов. Поэтому картины русских мастеров экрана, идущие на русском языке, всегда пользовались повышенным спросом у зрителей. В рекламе кинотеатров всегда подчеркивалось: "Полностью на русском языке".
Среди других особым успехом пользовались картины с участием русского актера, находящегося в эмиграции, Ивана Мозжухина. Только в 1927 г. здесь шли фильмы с его участием - "Дети Ванюшина", "Казанова", "Хаджи-Мурат", повторно был выпущен на экраны Кишинева и "Отец Сергий".

Поскольку кишиневцы интересовались состоянием дел в советском кино, газеты довольно регулярно информировали своих читателей о делах советской кинематографии. В заметке "Новости кинематографа" от 5 апреля 1931 года газета "Бессарабское слово" сообщала: "В Петербурге открыт киноуниверситет (нынешний институт киноинженеров. - В.А.). На всей территории СССР насчитывается сейчас 12000 постоянных и подвижных экранов (в 1915 г. было всего 2000 экранов). Большая часть экранов обслуживает рабочие клубы, деревню, школу и армию. На съезде техников звукового кино в Москве вынесено решение о выпуске в 1931 г. пятидесяти полнометражных звуковых фильмов. Особо следует отметить, что вся аппаратура по воспроизведению звука изготовлена в СССР".
19 ноября 1931 г. в рубрике "Киноновости" эта же газета сообщала "Советские киностудии готовятся к постановке говорящих фильмов по классическим произведениям русских писателей. Первой такой инсценировкой будет "Хирургия" по А.П.Чехову".
Однако первым звуковым фильмом, произведенным в советской России и шедшем на экранах Бессарабии, была кинолента "Путевка в жизнь".
Показ этого фильма в Кишиневе состоялся в пасхальные праздники в только что открывшемся театре "Коллизей". При этом газета "Бессарабское слово" сообщала будущим зрителям, что там установлены "новые говорящие аппараты, ангажированы лучшие фильмы, и, несмотря на это, цены назначены общедоступные". Сообщалось также, что открытие театра начинается с демонстрации "новой копии русского фильма "Путевка в жизнь".
В публикуемой газетной заметке зрителю давалась предварительная информация: "Интересная и пугающая фильма. Интересная для всякого, кто был и жил в России, и для того, кто знает ее понаслышке... В фильме показаны советские беспризорные. О них много и долго писали газеты. О них написано много книг. О них передают люди, побывавшие "на той стороне".
Рецензент, скрывшийся под инициалами "Е.П.", делает такой резюмирующий вывод из просмотренного фильма: "В этом фильме нет актеров и статистов. Здесь - все до последнего фигуранты - играют, и играют сильно, красиво, уверенно. Отчетливо звучит с экрана каждое слово, произносимое на новом русском языке".
"Путевка в жизнь" проторила на экраны Бессарабии дорогу другим советским картинам. Уже через две недели после показа этой ленты дается анонс о выходе на экран "Коллизея" другой советской картины. На этот раз это была джаз-комедия Григория Александрова "Веселые ребята" с Леонидом Утесовым и Любовью Орловой в главных ролях.
Аршинные заголовки извещали: "Сюрприз!!! Сверх программы по желанию публики русская фильма полностью на русском языке "Веселые ребята". Здесь же шел показ и другой картины, поставленной по повести Н.В.Гоголя "Тарас Бульба" одной из французский фирм. В роли Тараса Бульбы снимался популярный актер Гарри Бауэр, а панночку, в которую влюбился вероотступник Андрей, сын Тараса, играла юная француженка Даниэль Дарье.
С особой трогательностью рецензируются не только игровые, но и документальные картины, привезенные из СССР. В заметке из "Бессарабского слова" от 29 апреля 1936 г., озаглавленной "Лев Толстой и академик Павлов на экране", рецензент В.Крамов пишет: "Вы видите Льва Николаевича Толстого, каким он был, не стилизованного великого старца, а настоящего человека. И этот истинный облик несказанно волнует. Волнует и парк, и дом Ясной Поляны, комната великого писателя, столовая, графиня Софья Андреевна, крестьяне, старики - современники Льва Николаевича. И больше всего волнует одинокая могила среди яснополянского парка - там погребен целый мир, огромный и прекрасный, заключавшийся в земной оболочке и душе великого гения".
Между тем советские фильмы один за другим завоевывают бессарабские экраны. Кинотеатр "Одеон" в июне 1936 года с помпой анонсирует выход на экран нового фильма-сказки: "Чудо чудес! Фантастическое зрелище! Найлучший из русских фильмов сезона 1936 года. Полностью на русском языке! "Гулливер в стране лилипутов". Контрамарки не действительны!".
Далее следует краткое содержание ленты, где говорится о том, как русскому современному мальчику, пионеру Пете Константинову, большому поклоннику сказки английского сатирика Свифта, приснился чудесный сон, будто сам он - Гулливер и попал в сказочное царство Лилипутию. "Этот сон зафильмовал талантливый режиссер Птушко, которому пришлось для воплощения сказочного сна создать совершенно новые приемы и методы реализации этой постановки, придумать трюки, до которых никто из режиссеров не додумался".
Рецензент картины из "Бессарабского слова" В.Бельский довольно профессионально, хотя и несколько восторженно, говорит о мастерстве Александра Птушко, заявляя, что "вся постановка необыкновенно остроумна, забавна и, самое главное, совершенно оригинальна. Такого еще не бывало на экранах, и эти технические чудеса показывают на те возможности, которые открываются перед талантливым, остроумным и изобретательным режиссером".
В примечании к рекламному объявлению о выпуске "Гулливера..." на экран (несмотря на затишье сезона - июнь), хозяева "Одеона", как бы извиняясь перед зрителями, сетуют: "Мы вынуждены ставить столь дорогую фильму теперь, так как она до сих пор была запрещена цензурой и лишь на днях разрешена".
Что же так смутило тогдашнюю кишиневскую цензуру в советском фильме, созданном по мотивам романа англичанина Свифта? Ответ мы находим в рецензии советского критика Д.Писаревского, помещенной в сборнике "100 фильмов советского кино", который пишет о том, что, хотя за основу взято сатирическое произведение Д.Свифта "Путешествие Гулливера в разные отдаленные страны", картина все же наделена "чертами современного буржуазного общества. Многие эпизоды в Лилипутии, куда попадает советский пионер Петя, заснувший во время чтения книги Свифта, носят характер открытой классовой борьбы. Рабочие подземного завода страны готовят революцию; король посылает против них армию, флот и полицию. Петя приходит на помощь восставшим, и они побеждают. В тот момент, когда пионер произносит первую фразу на торжественном митинге освобождения, он... просыпается и оказывается вновь среди ребят".
Очевидно, то обстоятельство, что революция оказалась только Петиным сном, и побудило кишиневских цензоров смилостивиться и разрешить картину к прокату в "Одеоне". Тем более, что к этому времени лента "Новый Гулливер" была отмечена на II-м Международном кинофестивале в Венеции (1934) как "несущий на себе печать смелых поисков оригинальности".
Вообще русскоязычная бессарабская печать немало внимания уделяла новостям из мира кино, рассказывая о планах будущих постановок. В одной из информаций, опубликованной 28 февраля 1932 г. в "Бессарабском слове", сообщалось о предстоящих съемках нашей известной землячки - певицы с мировым именем Марии Чеботарь.
"Наша кишиневка Мария Чеботарь, - говорилось в заметке, - получившая, как известно, ангажемент в Дрезденскую оперу, выступала на днях в концерте Венского филармонического общества. Концерт был посвящен произведениям Верди. Мария Чеботарь имела такой успех, что концерт ее решено зафильмировать". Однако съемки такого концерта, насколько мне известно, так и не состоялись, иначе они бы во многом украсили созданный недавно режиссером В.Друком фильм о Марии Чеботарь "Ария".
Не был осуществлен и другой проект кишиневца - американского режиссера Льюиса Майлстоуна, который вместе с голливудским актером Дугласом Фербенксом намеревался снять видовой фильм из серии "Вокруг света за 24 минуты". На этот раз экспедиция американских кинематографистов должна была взять начало в европейской части России и затем пройти через Сибирь и Манчжурию к берегам Тихого океана.
Сам же Кишинев в ту пору не располагал собственной съемочной базой. На это указывала и заметка в "Бессарабском слове" от 23 марта 1931 г., озаглавленная "Америка изготавливает румынские фильмы":
"По сведениям газеты "Америка", выходящей в Кливленде на румынском языке, Голливуд начал изготавливать фильмы с румынским содержанием. Первый фильм почти уже готов. Действие его происходит в Румынии и в Америке. Вначале описываются злоключения румынского эмигранта за океаном, его напрасные поиски работы и заработков, затем постепенное обогащение и наконец триумфальное возвращение на родину с американским паспортом и чековой книжкой. Фильм называется "Тоска по родине".
С той поры прошло 75 лет, а как современно звучит! Правда, современные гастарбайтеры не так легко проникают в вожделенную Америку. А наши фильмы тем более.

Виктор АНДОН

Muzeele din Chişinău

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală este cea mai veche instituţie muzeistică din Basarabia. Ea a fost fondată la frontiera deceniilor 9 şi 10 ale secolului XIX în baza exponatelor Expoziţiei agricole din anul 1889. La început instituţia s-a numit “Muzeu agricol al Zemstvei guberniale basarabene”, apoi “Muzeu zoologic, agricol şi de artizanat casnic al Zemstvei guberniale basarabene”. Iniţiator al organizării muzeului a fost baronul Alexander F. Stuart (Stewart), membru (ulterior – preşedinte) al Consiliului Zemstvei guberniale şi magistru în zoologie. Clădirea muzeului a fost înălţată în anii 1903 – 1905 în stil mauritan după proiectul arhitectului Vl. Ţîganko. La 30 aprilie 1906 a avut loc inaugurarea primei expoziţii în noul local. În acelaşi an pe teritoriul muzeului a fost organizată şi prima Grădină Botanică din Basarabia – grădină – care există şi astăzi şi constituie o expoziţie vie a florei meleagurilor pruto-nistrene. Chiar de la începutul existenţei sale muzeul devine un centru ştiinţifico-cultural important al Basarabiei, cunoscut nu numai în Rusia ţaristă dar şi în Europa occidentală. Printre personalităţile care au contribuit la propăşirea muzeului trebuie să fie nominalizaţi primul custode Franz Ostermann, fondatorul colecţiei etnografice Albina Ostermann, naturaliştii N. Zubovski, I. Krasilşcik, S. Miller, V. Bezval, F. Porucik. Tradiţiile acestor primi colaboratori ai muzeului au fost cu succes continuate în perioada interbelică de N. Frolov, M. Pocoară, N. Moroşan, I. Suhov, B. Tarabuchin ş. a. Conform structurii muzeul este divizat în trei secţii mari – etnografie (cultură materială, spirituală, artă populară), ştiinţe ale naturii (geologie, paleontologie, zoologie, botanică, grădina botanică ş. a.) şi expoziţia pavilionară “Ecologia naturii şi cultura Moldovei”. Colecţia muzeului cuprinde peste 140 de mii de piese de incontestabilă importanţă ştiinţifică şi patrimonială. Valoare de unicat are scheletul unui Deinotherium gigantissimum descoperit în anul 1961 lângă satul Pripiceni-Rezeşi, – unul dintre cele mai mari schelete ale acestei specii – măsurând circa şase metri în lungime şi patru metri în înălţime. Pentru ştiinţele botanice deosebit de relevante sunt ierbarul de la sfârşitul secolului XIX şi ierbarul-etalon al plantelor din Republica Moldova alcătuit de colaboratorii muzeului pe parcursul mai multor decenii (din 1948 până în 1985). Extrem de valoroase sunt şi tezaurele arheologice din fondurile muzeului: de la Cărbuna, Valea-Rusului, Frumuşica, Mateuţi, Mărcăuţi, Şestaci, Hansca, Doroţcaia ş. a . În cadrul tezaurului numismatic de la Lărguţa au fost descoperite monede din secolul IV î.e.n. cu efigiile regelui Macedoniei Filip al II-lea. Colecţiile etnografice ale muzeului numără peste 50 de mii de piese. Un loc aparte aici îl ocupă costumele naţionale şi covoarele basarabene – cea mai veche, bogată şi reprezentativă colecţie din republică. Suprafaţa sălilor de expoziţie a muzeului este de peste 2300 de metri pătraţi. În anul 1994 aici a fost inaugurată expoziţia permanentă cu genericul “Natura. Omul. Cultura”. Spectatorul poate vedea aici evoluţia lumii organice de la cele mai primitive organisme până la ultimele etape ale antropogenezei, poate urmări sinuoasa dezvoltare a istoriei în interfluviul pruto-nistrean, poate examina dinamica folosirii resurselor naturale şi căile de ameliorare a situaţiei ecologice, poate cugeta în profunzime asupra dialecticii raportului om – natură în civilizaţia contemporană. Piese din colecţia muzeului au fost expuse la diverse expoziţii organizate în multe ţări ale Europei, Americii, Africii şi Asiei. În cei peste 100 de ani de activitate ai instituţiei cercetătorii muzeului au elaborat numeroase studii, lucrări ştiinţifice şi de popularizare. Buletinul Ştiinţific editat de Muzeu încă din anul 1926 este apreciat pentru calitatea elevată a studiilor şi articolelor ştiinţifice pe care le publică. Fiind cea mai veche instituţie din domeniu, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a contribuit simţitor la crearea şi dezvoltarea reţelei muzeistice din republică. Marea majoritate a instituţiilor muzeale din raioanele Moldovei au beneficiat de sprijinul metodic şi logistic acordat de colaboratorii Muzeului. Actualmente, sub egida Muzeului se află Complexul Muzeistic din satul Ivancea (raionul Orhei) şi Muzeul Satului din Chişinău.

Sursa: http://www.unesco.ru/files/cd/clt-museums-mold/RO/mneinm%2001.html

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (director Mihai Ursu). Precum am relevat în lucrarea de faţă, muzeul respectiv este cea mai veche instituţie de acest fel din ţară. Mai mult, acesta a contribuit la crearea şi dezvoltarea majorităţii muzeelor din Republica Moldova. Observăm, între altele, că Direcţia Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, aflată la intersecţia străzilor Mihail Kogălniceanu şi Maria Cebotari, se găseşte într-un edificiu în care, în secolul al XlX-lea, se afla spitalul pneumologic, clădire construită în 1887 prin contribuţia financiară a lui Mihail Calmuţchi. (Măria Praporşcic, 100 de ani de rezistenţă, în Flux, 22 februarie 2002.)
În 1994, în cadrul muzeului a fost inaugurată o nouă expoziţie permanentă pe o suprafaţă de 2 mii metri pătraţi cu genericul „Natura. Omul. Cultura". Această expoziţie dezvăluie evoluţia corelaţiei om-natură în diferite etape ale dezvoltării lumii, evoluţia lumii organice, dinamica folosirii resurselor naturale, sinteza creatoare om-natură, situaţia ecologică din Republica Moldova şi căile de ameliorare a ei.
În prezent muzeul activează în direcţia organizării la Chişinău a Muzeului Satului. Sub egida Muzeului se află şi Complexul Muzeistic din satul Ivancea (Orhei), unde, după realizarea unor lucrări de restaurare a conacului-parc Balioz, a fost deschis Muzeul Meşteşugurilor Populare din Moldova.
Patrimoniul muzeului este constituit din numeroase colecţii geologice, paleonto­logice, zoologice, entomologice, arheologice, etnografice, numismatice, multe dintre ele fiind foarte valoroase şi chiar unicale. Au valoare de unicat scheletul unui Dinoterium Gigantisimus, tezaurele arheologice Cărbuna, Lărguţa, Doroţcaia, colecţia de covoare basarabene ş.a. Piese din colecţiile muzeului au fost expuse la diverse expoziţii organizate în multe ţări din Europa, America, Africa, Asia.
Patrimoniul său serveşte drept bază ştiinţifică pentru cercetătorii din diverse domenii, pentru oamenii de creaţie. Cercetătorii muzeului au elaborat numeroase lucrări ştiinţifice şi de popularizare, multe fiind publicate în Buletinul ştiinţific al muzeului. (Chişinău Enciclopedie, Museum 1997, p. 334-335.)

.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. - Ch., 2002. - P. 152.

.

Muzeul de Arheologie si Etnografie al Academiei de Ştiinţe din Moldova

Fondat in 1977, avand la baza expozitia arheologica organizata la 1958 in blocul central al A.S. a R.S.S.M. (bd. Stefan cel Mare 1). Subdiviziune a Institutului de Arheologie si Istorie Veche al A.S. a R.M. Deschis pentru public in 1986, in prezent se afla intr-o cladire construita la sf. sec. XIX dupa proiectul arhitectului A.Bernardazzi (str.Mitropolit G.Banulescu-Bodoni 35). Colectiile se impart in fondul de baza cu circa 10 mii piese si in fondul auxiliar cu 800 mii piese. Expozitia permanenta este amplasata in 10 sali cu o suprafata totala de 350 m2, in sectia de arheologie sunt expuse circa 3000 de piese si in sectia de etnografie peste 2000 de piese. Exponatele arheologice reflecta dezvoltarea societatii umane din epoca paleoliticului pana in evul mediu tarziu. Epoca paleoliticului sau epoca veche a pietrei este reprezentata prin piese confectionate din silex si oase de animale (aschii, toporase de mana, lame, strapungatoare, ace) descoperite in grotele de langa Ciutulesti (Floresti), Branzeni, Corpaci, Buzdugeni (Edinet), Duruitoarea (Rascani), Cosauti (Soroca);Epoca mezoliticului: lame microlitice, razuitoare din silex gasite langa Varvareuca (Floresti) si Branzeni (Edinet);Epoca neoliticului: piese ce tin de culturile Cris, bugonistreana, ceramica bandliniara, fragmente de sapaligi, vase de lut;Epoca aramei si a pietrei: culturile Cucuteni-Tripolie si Gumelnita;Epoca bronzului: unelte, arme din piatra, os, bronz, vase de lut ale triburilor culturilor Mormintelor cu ocru, catacombelor, ceramica cu multe braie;Epoca fierului: pietre funerare, piese de ceramica, arme de la traci, descoperite in necropolele de langa Soldanesti si Parjolteni, obiecte ce au apartinut getodacilor, descoperite in cetatile si asezarile de la Butuceni, Calfa, Hansca. Exponatele etnografice reflecta cultura materiala si spirituala, ocupatiile de baza ale poporului roman: unelte agricole, covoare, prosoape, piese de port popular.

Sursa: http://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/obiective_turistice.php

Muzeul de Arheologie şi Etnografie al Academiei de Ştiinţe din Moldova (director dr. habilitat V Dergaciov) este situat în strada Bănulescu-Bodoni nr. 35, într-o clădire ridicată în a doua jumătate a secolului al XlX-lea (arhitect Al. Bernardazzi). Expoziţiile sale sunt compuse din două compartimente - arheologie şi etnografie. Toate exponatele reprezintă rezultatele cercetărilor de teren a câtorva generaţii de arheologi şi etnografi de la Institutul de Arheologie şi Etnografie al A.Ş.M., întreprinse pe teritoriul republicii timp de peste o jumătate de veac. Sălile primului compartiment, de arheologie, se perindă în ordine cronologică: epocile paleoliticului şi mezoliticului, neoliticului, eneoliticului, bronzului, fierului, evului mediu. Dintre piesele arheologice din paleolitic se remarcă amuleta-pandantiv, lucrată în fildeş de mamut (de la Brânzeni) şi statuetele antropomorfa şi zoomorfa (de la Cosăuţi). Exponatele culturilor Gumelniţa şi Cucuteni-Tripolie (mileniile III î.Hr.) reprezintă unelte de silex, os, cupru, vase ceramice de cele mai variate forme şi dimensiuni, cu ornamente incizate sau cromatice de o calitate şi valoare excepţionale. De epoca bronzului ţin topoarele şi buzduganele de paradă executate din rocă vulcanică, secerile, topoarele-celturi, armele şi vârfurile de sceptre turnate în bronz. Sala nr. 4 reflectă culturile Hallstattului tracic, getică, scitică, Poieneşti-Lucaşeuca, sarmatică, Sântana de Mureş-Cernjachov. În una din vitrinele acestei săli poate fi admirat un splendid vas grecesc datat cu secolul al IV-lea î.Hr., provenind dintr-un tumul scitic de lângă satul Manta, judeţul Cahul. În sălile cu exponate din evul mediu se expun cele mai expresive materiale descoperite la Hansca, Echimăuţi, Orheiul Vechi şi cetatea Sorocii. Compartimentul etnografic reflectă gospodăria naturală a Moldovei de la sfârşitul secolului al XlX-lea - începutul secolului al XX-lea: unelte agricole, roata olarului, inven­tarul necesar pentru producerea vinului, unelte pentru prelucrarea plantelor tehnice (in, cânepă), a lânii. Se expun, de asemenea, războiul vertical de ţesut, covoare, scoarţe, ştergare decorative, costumul naţional românesc şi costume ale conaţionalilor noştri bulgari şi găgăuzi. În încheiere avem macheta „Casa mare", specifică românilor din Moldova, un obiectiv ce reflectă un întreg univers al spiritualităţii strămoşilor noştri. De remarcat că, în 15 ani de existenţă, muzeul respectiv a organizat o serie de expoziţii în Olanda, Germania, Elveţia, Italia, România, Rusia şi Franţa.

Muzeul Naţional de Arte Plastice

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satuluizi şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. - Ch., 2002. - P. 155-156.

Descriere succintă.
Muzeul ocupă clădirea fostului gimnaziu pentru fete, fondat de principesa Natalia Dadiani. Destinat pentru instruirea fetelor din familiile nobile, clădirea a fost concepută în spiritul Renaşterii italiene, care corespundea idealurilor iluministe. Are în plan în forma literei "T", scos în evidenţă de structura rezalitului faţadei principale, acoperit cu o piramidă încununată cu un foişor. El îşi asumă pondera limbajului plastic, fiind înzestrat cu nelipsitul balcon-tribună, amplasat deasupra intrării, parte indispensabilă a instituţiilor de învăţământ din acea perioadă. În nişele din pereţi erau amplasate cândva statui alegorice, care se armonizau cu piatra feţuită a parterului şi detaliilor contrastante de cărămidă roşie a parterului.
Pinacoteca a fost fondată la sfârşitul anului 1939, dar în timpul războiului colecţiile s-au pierdut. Muzeul a fost reînfiinţat din nou în 1944 cu lucrări, donaţii ale fondurilor plastice centrale din Moscova şi Leningrad.
Fondurile actuale numără peste 30 000 unităţi expoziţionale, suprafaţa sălilor de expoziţie fiind de 800 m2. Operele de artă din patrimoniul muzeistic sunt grupate în 5 secţii: artă medievală şi creaţie populară; artă basarabeană şi contemporană; artă rusă, vest europeană şi orientală, scenografie şi artă decorativ-aplicativă.
Tehnici de construcţie
Piatră albă, cărămidă roşie
Semnificaţie patrimonială
Internaţională, Artistică, Istorică
Stare de conservare
Deteriorată
Date privitoare la restaurare
Restaurare în anii 70 ai sec. XX

Bibliografie:Бубис, А. Бернардацци, А.И. - Кишинев, 1999

Arhitect: Bernardazzi Alexander

Ctitor: principesa Natalia DadianiDatare 1901

Localizare: Chişinău, str. 31 August 1989 nr.115

Sursa: http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/70/

Muzeul Naţional de Arte Plastice (director Tudor Zbârnea). îşi are sediul în trei edificii - monumente de istorie şi arhitectură de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX, două dintre care au fost construite drept case particulare, aparţinând moşierului V. Hertza şi avocatului M. Kligman (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 115), al treilea fiind destinat unui liceu de fete, construit din iniţiativa şi pe banii principesei Natalia Dadiani, al cărei nume îl şi poartă, mai târziu, până în 1945, instituţia (str. 31 August 1989 nr. 115). Anume în acest edificiu în prezent îşi desfăşoară activitatea expoziţională muzeul.Astăzi, ca şi mai înainte, muzeul îşi completează fondurile prin achiziţii, transferuri şi donaţii. Dispune de 15 colecţii, un patrimoniu de artă naţională şi universală în număr de 33 mii unităţi de păstrare. Operele de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă, numismatică şi artă medalieră, prin valoarea lor şi numele autorilor care le-au creat, permit formarea unei imagini clare asupra dezvoltării artelor plastice în ţară precum şi în întreaga lume, începând cu perioada antică până la finele secolului al XX-lea.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satuluizi şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. - Ch., 2002. - P. 152-153.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Descriere succintă
Muzeul se află într-o clădire remarcabilă prin arhitectura şi istoria sa. A fost reconstruită după seismul din 1977, fiind reamplasată pe fundaţii noi, restabilindu-se cu stricteţe vechile faţade. Această clădire devine cunoscută începând cu anul 1837, când proaspăt construită de negustorul Bogaciov, este propusă pentru sediul Dumei orăşeneşti. În 1842 este închiriată pentru Gimnaziul regional pentru băieţi Nr.1 (fondat în 1833), dar în curând este cedată pentru amenajarea în ea a spitalului militar, în care erau trataţi răniţii aduşi de pe frontul ruso-turc. După reîntoarcerea gimnaziului în această clădire, are loc un incendiu în 1862, lucrările de reconstrucţie ulterioare, schimbând radical aspectul ei exterior şi structura spaţială, care devin caracteristice pentru eclectica franceză, aspect păstrat şi după ultima sa reconstrucţie. Spaţiul dintre aripile laterale a fost închis şi amenajat pentru demonstrarea dioaramei "Iaşi-Chişinău".
Muzeul a fost fondat în 1983 pe baza fondurilor istorice ale Muzeului de Stat a Ţinutului şi ale Muzeului Gloriei Militare. După 1991 Muzeul a primit în fondurile sale colecţiile istorice ale muzeelor desfiinţate: ale Muzeului republican "G.I. Kotovski şi S. Lazo" (întemeiate în 1948), Muzeul prieteniei popoarelor (din 1970), Muzeul tipografiei ilegale a ziarului "Iskra" (întemeiat în 1960), Muzeul de Istorie a partidului comunist al Moldovei (1970), Muzeul de ateism ştiinţific (1978).
Astăzi patrimoniul muzeului numără peste 250 000 exponate şi colecţii, expoziţia permanentă ocupând 6 săli cu o suprafaţă de cca 2000 m2.

Tehnici de construcţie
Piatră, decor plastic din stuc.
Semnificaţie patrimonială
Internaţională, Artistică, Istorică
Stare de conservare
Satisfăcătoare
Date privitoare la restaurare
Restaurare în anii 80 ai sec. XX.

Bibliografie :

Starostenco. P. "Constructorul", 1995
Enciclopedia Chişinău, 1998

Arhitecţi: iniţial Simsko-Savoiski , reconstruit în 1888 de H. Lonski

Datare 1837

Localizare: Chişinău, Str. 31 August 1989 nr .121A

Sursa: http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/80

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei (director Nicolae Răileanu). Este situat pe strada 31 August 1989 nr. 121 A şi a fost înfiinţat în anul 1983. Edificiul său, construit în 1842 ca sediu al gimnaziului de băieţi, servind un timp şi pentru alte instituţii de învăţământ, a suferit mult din cauza cutremurului din 1977. A fost reconstruit din temelii în perioada 1982-1987. Planificarea interioară a fost concepută în scopuri expoziţionale, urmărindu-se, în acelaşi timp, reproducerea fidelă a faţadei clădirii vechi.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei deţine circa 300 000 de piese de patrimoniu ce alcătuiesc următoarele colecţii:
Arheologie 11 368 unităţi
Documente 23 93 8 unităţi
Fotografii 15 149 unităţi
Numismatică 40 623 unităţi
Cărţi 7 543 unităţi
Obiecte uzuale şi etnografice 10 103 unităţi
Artă decorativă 995 unităţi
Artă plastică
(pictură, grafică, sculptură) 4 031 unităţi
Diverse 73 759 unităţi
Din colecţia arheologică menţionăm piesele cu o valoare incontestabilă: spada tracică de bronz (secolele XI-X î.Hr.), cazanul cimerian din sec. VIII-VII î.Hr., tezaurul de la Olăneşti (coifuri, cnemide, opaiţ) din secolul IV î.Hr., tezaurul de monede getice de la Stolniceni (secolul al IV-lea), cruci encolpioane de tip bizantin din secolele XI-XIII etc.
Dintre obiectele de patrimoniu naţional se evidenţiază: cartea Apostol (Bucureşti, 1683), cărţi-manuscrise după originalul lui N. Milescu-Spătaru din mănăstirea Vâgov (1742), cărţile lui D. Cantemir Sistema religiei mahomedane (Sankt Petersburg, 1722), Istoria Imperiului Otoman (Hamburg, 1745), planul-gravură Bătălia de la Stănileşti (1711), Harta Moldovei întocmită de Bawr (Amsterdam, 1791).
În ceea ce priveşte expoziţiile muzeului, observăm că expoziţia sa permanentă reflectă istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri până în anii 50 ai secolului al XX-lea. Alte două expoziţii permanente de o anvergură mai mică sunt amenajate special. Este vorba despre expoziţiile „Tezaur" (piese numismatice, medaliere, obiecte de cult şi orfevrărie din aur şi argint) şi diorama „Bătălia Iaşi-Chişinău". Ultima reprezintă o îmbinare de pictură pe pânză de dimensiuni impresionante cu elemente de machetă ce reconstituie în mărime naturală luptele din apropierea localităţii Leuşeni (judeţul Lăpuşna) în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Lunar, muzeul organizează expoziţii tematice care provin din fondurile proprii sau în colaborare cu alte muzee şi instituţii, ambasade şi centre culturale. Printre principalele expoziţii de acest fel menţionăm: „Stalinismul în destinele oamenilor" (1990, expusă la Chişinău şi în România), „Geto-Dacii. Istorie şi civilizaţie" (1990, expoziţie din România), „Civilizaţia romană în România" (1991, România), „Societatea românească în secolul XIX" (1991, din România), „Istoria modernă a Basarabiei prin carte rară" (1992), „Eu sunt lumina lumii - către Sărbătoarea Sfintelor Paşti" (1993), „Basarabia în anii primului război mondial - 80 de ani de la începutul primei conflagraţii mondiale" (1994), „Mişcarea pentru emanciparea naţională din Basarabia şi Transnistria" (1994, România), „Manuscrise şi carte rară din patrimoniul cultural naţional" (în colaborare, 1995), „Orheiul Vechi - vatră de istorie strămoşească" (expusă la Chişinău şi la Bucureşti, 1995), „Dinozaurii se reîntorc", Belarus (1996), „Expoziţia plasticianului M. Grecu, 80 de ani de la naştere" (Muzeul Naţional de Arte Plastice, 1996), „Cele mai mari valori istorice şi arheologice din muzeele Moldovei" (în colaborare, 1997), „Marele Eminescu în medalistică" (1998), „Budapesta veche în imagini" (Ambasada Republicii Ungare, 1998), „Vestigii arheologice ale tracilor timpurii în Republica Moldova" (1998, expusă la Chişinău şi în România), „Chişinăul salută Bucureştiul (Ambasada României, 1998), „Valori de artă tradiţională din China" (Ambasada R.R Chineze, 1998), „Grafica de carte a pictorului Igor Vieru. Către 75 de ani de la naştere" (1998), „Monumenta Romaniae Vaticana" (Ambasada României, 1999), „Israelul - la 50 de ani" (Ambasada Israelului, 1999), „Chipuri biblice în gravura vest-europeană" (1999), „Sufletul Ierusalimului. Expoziţie foto" (Ambasada Israelului, 1999), „Fotografie - arhitectura contemporană japoneză" (Ambasada Japoniei, 1999), „Natură, istorie şi civilizaţie la Dunărea de Jos" (1999), „Figuri din ceară. Patologii ale corpului omenesc" (din Sankt Petersburg, Rusia, 2000), „Fotografie. Patrimoniul natural şi cultural al Republicii Moldova" (în Beijing, Republica Populară Chineză, 2000), „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată. Către 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu" (2000), „Din istoria cinematografiei Republicii Moldova" (2000), „Expoziţie de artă grafică franceză, secolele XVIII-XIX" (Muzeul Naţional de Arte Plastice, Ambasada Franţei, 2000), „Naşterea artei în Europa: expoziţie de fotografii gigantice" (Uniunea Latină, 2000), „Expoziţia de artă plastică Mihail Grecu - 85 de ani" (2001) şi altele.
Muzeul are anumite realizări şi în direcţia cercetărilor ştiinţifice. Acestea s-au conturat, mai întâi, prin efectuarea unor săpături arheologice la monumentul Hligeni (judeţul Orhei), efectuate de către N. Golţeva în anii 1989-1990. Mai apoi cercetările arheologice s-au desfăşurat (şi continuă până în zilele noastre) la monumentul getic Saharna din judeţul Orhei (sub conducerea lui A. Levinschi) şi în vatra târgului medi­eval Lăpuşna (sub conducerea dr. V. Ghimpu).
Din 1991 muzeul şi-a lărgit activitatea de cercetare prin organizarea sesiunilor ştiinţifice anuale. în cadrul acestor sesiuni sunt totalizate lucrările de valorificare a patrimoniului muzeului, precum şi a săpăturilor arheologice efectuate. Ulterior, comunicările prezentate la acest forum se publicau în Anuarul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. începând cu numărul 3, publicaţia anuală a muzeului se nu­meşte Tyragetia, în memoria „tyrageţilor" - strămoşii de glorie ai Daciei antice. În anul 2000 a văzut lumina tiparului Anuarul Tyragetia cu numărul IX, iar sesiunea de la sfârşit de an a avut un caracter jubiliar - ediţia a X-a, care a şi apărut de sub tipar la 18 mai 2001 (Tyragetia, X).

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. - Ch., 2002. - P. 154-155.

Muzeul Pedagogic Republican

Colecţie de monumente ale culturii spirituale şi materiale ce reflectă dezvoltarea învăţământului public în Republica Moldova. Fondat în 1974, iniţial ca expoziţie a Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Pedagogiei, s-a organizat cu contribuţia personală a unor entuziaşti ( V. Lemne, V. Ciubuciu, T. Ostasco, I. Contescu, St. Odobescu), precum şi a profesorilor şi studenţilor de la Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic. Dispune de 5 săli de expoziţii şi un fond de circa 10.000 exponate: documente, fotografii, reproduceri, manuale şcolare, programe şi planuri de învăţământ din perioada 1940-1945.
Muzeul organizeaza expozitii ambulante: Limba noastra, Manastirile si bisericile Moldovei - centre si focare de cultura, Carti rare, Invatamantul in Basarabia (1918-1940), conferinte, intalniri cu cadre didactice, studenti, elevi.

Sursa: http://www.etur.ro/Moldova/Chisinau/atractii/Muzeul_Pedagogic_Republican_0454.html

Muzeul Pedagogic Republican (director Vladimir Lemne) este situat pe strada Kogălniceanu nr. 60. Dispune de 5 săli de expoziţii şi un fond de circa 11 000 exponate: documente, fotografii, reproduceri, manuale şcolare, programe şi planuri de învăţământ din perioada 1940-2000.
Biblioteca muzeului are 3 050 unităţi, printre care: cărţi rare, manuale româneşti editate în Basarabia, sec. al XlX-lea-începutul sec. XX. Printre cele mai valoroase lucrări ale muzeului sunt Gramatica rusească şi românească alcătuită de Ştefan Margelă, în 1827, la Sankt Petersburg (ediţie în două volume), Cronica anonimă a Moldovei (1661-1729) - studiu şi ediţie critică de Dan Simionescu, 1975, Bucureşti; Documente şi însemnări româneşti din sec. XVI, de Gheorghe Chivu, Bucureşti, 1979; şi Curs primitiv de limbă română, compus pentru şcolile elementare şi 4 clase gimnaziale, 1865, Chişinău, de Ion Doncev.
În sala nr. 1 sunt expuse materiale cu privire la organizarea primelor şcoli pe lângă mănăstiri cu scopul de a pregăti cadre de preoţi pentru biserici, de copişti ai cărţilor bisericeşti până la înfiinţarea primei tipografii (1642). Sunt expuse, de asemenea, materiale cu privire la învăţământul primar şi secundar în perioada ocupaţiei ţariste a Basarabiei în anii 1812-1917.
În sala nr. 2 sunt expuse materiale cu privire la unirea Basarabiei cu România (1918), naţionalizarea învăţământului primar şi secundar, pregătirea cadrelor pedagogice pentru învăţământul în şcolile primare, lichidarea analfabetismului în Basarabia. Tot aici sunt expuse materiale cu privire la organizarea învăţământului în R. A.S.S. Moldove­nească, începând cu organizarea a 11 şcoli primare în limba moldovenească (1924) şi terminând cu reţeaua şcolilor primare şi secundare (1946), editarea manualelor pentru aceste şcoli, fiind reflectată şi organizarea Şcolii Pedagogice din Tiraspol (1930).
În sala nr. 3 se află materialele cu privire la dezvoltarea învăţământului general şi a gândirii pedagogice în perioada 1945-2000. Materialele sunt expuse în 10 standuri (învăţământul primar în anii 1944-1945; învăţământul secundar şi cel mediu de 10 clase (1949-1971); cabinetele didactice - perspectiva lor; casele de copii şi şcolile-internat; învăţământul de producţie şi orientarea profesională; asigurarea ştiinţifico-pedagogică a învăţământului în Republica Moldova etc).
Sala nr. 4 conţine materiale despre dezvoltarea educaţiei preşcolare: fotografii, diagrame, albume, programe şi diferite acte guvernamentale. Un stand special reflectă dezvoltarea învăţământului profesional tehnic, creşterea şi perfecţionarea cadrelor didactice în şcolile profesional-tehnice.
Ultima sală (nr. 5) păstrează materiale ce se referă la dezvoltarea învăţământului superior şi mediu de specialitate.
în afară de aceasta, muzeul organizează expoziţii ambulante („Limba noastră", „Mănăstirile şi bisericile Moldovei - centre şi focare de cultură", „Cărţi rare", „învă­ţământul în Basarabia (1918-1940)", conferinţe, întâlniri cu cadrele didactice, studenţi, elevi. Muzeul acordă ajutor studenţilor şi doctoranzilor la scrierea tezelor pe teme pedagogice.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satuluizi şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. - Ch., 2002. - P. 153.

Muzeul Satului

Muzeu etnografic sub cerul liber, ce reconstituie satul basarabean din sec. XVIII—XIX. Problema crearii unui astfel de muzeu s-a pus inca la inceputul sec. XX de renumitii savanti si oameni de cultura P.Stefanuca, M. si P.Mihail. Prima incercare de edificare a muzeului se face in anii 1942-1943, in cadrul expozitiei Dezrobire din Gradina Publica, fiind expuse o casa si o moara de vant din Purcari, jud. Cetatea Alba, o casa din Ignatei, jud. Orhei, biserica veche din Comova, jud. Orhei. Biserica, prezentata in expozitia romaneasca de la Leipzig (1943), precum si celelalte exponate au disparut. In anii '60-'70 arhitectii R.Kurt si F.Naumov au selectat 6 proiecte-schite de amplasare a muzeului. Actualul Muzeu al Satului, inaugurat in 18 mai 1995, este conceput de arhitectii E.Bazgu, S.Burciu, M.Seremet. Se situeaza la portile orasului (pretura Botanica). Pe o suprafata de 150 ha, se prevede a prezenta 6 zone etnografice, 165 monumente: mori de vant, mori de apa, biserici de lemn, case de locuit, anexe gospodaresti, crucifixe, un han, o crasma etc.
Primele exponate montate sunt moara de vant din Opaci, Causeni (a doua jumatate a sec. XIX) si Biserica de lemn din Sudarca, Donduseni. Director al Muzeului - Eugen Bazgu.

Sursa: http://www.e-tur.ro/Moldova/Chisinau/atractii/Muzeul_Satului_0455.html

Muzeul de Istorie a Oraşului Chişinău (director Irina Barcă). Este situat pe strada Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni nr. 2. Clădirea a fost ridicată la finele secolului al XlX-lea, după proiectul arhitectului A. Bernardazzi. De la acest edificiu începea conducta de apă din oraş. Nivelul de sus era o construcţie din lemn, distrusă în urma cutremurelor de pământ şi reconstruită în anii 1980-1983. înălţimea turnului până la cornişă este de 22 m. Pereţii sunt din piatră locală, cu câteva rânduri din cărămidă. Grosimea este de la 2 m, la fundament, până la 0,6 metri, la nivelul de sus. în interiorul turnului s-a păstrat o scară în formă de spirală, în timpul renovării aici fiind instalat şi un ascensor. Un timp, în fostul turn de apă a funcţionat Muzeul de Istorie a Oraşului. (Chişinău. Enciclopedie, Chişinău, „Museum", 1997, p. 117.)

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satuluizi şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. - Ch., 2002. - P. 156.

Muzeul Memorial al Voluntarilor Bulgari

Filiala a Muzeului National. Este inaugurat in 1969 in incinta unei capele construite in memoria victoriei Rusiei in razboiul ruso-turc din 1877-1878. Pe locul unde se afla acum muzeul, la 12 aprilie 1877 s-a dat citire declaratiei de razboi facuta Imperiului Otoman de catre Rusia. Tot aici a avut loc parada trupelor rusesti si a celor 3 detasamente de voluntari bulgari, formate la Chisinau si transformate mai tarziu in baza de constituire a armatei bulgare.
Muzeul gazduieste documente, obiecte, gravuri, mostre de armament, numeroase fotografii ale participantilor lor la luptele pentru eliberarea Bulgariei, originari din Chisinau, printre acestea numarandu-se si uniforma de lupta, diplomele si mentiunile, ordinele si medaliile lui C.V.Hrutka, decedat in anul 1969 la varsta de 114 ani.

Sursa: http://www.etur.ro/Moldova/Chisinau/atractii/Muzeul_Memorial_al_Voluntarilor_Bulgari_0456.html

Casa-muzeu "Alexandr Puskin"

Casa negustorului I.N. Naumov, in care a locuit A.S. Puskin azi casa-muzeu "A.S. Puskin" (denumire din Registru)
Monument de arhitectură de valoare naţională, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. S-a costituit de la sfârşitul secolului al XVIII-lea – până la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil eclectic.
Este un complex alcătuit din patru clădiri, care făceau parte din două proprietăţi imobiliare, comasate în perioada postbelică. Întreg complexul a fost restaurat în anul 1982, aspectul actual fiind datorat acestor intervenţii.
Cea mai veche clădire a complexului este casa muzeu A.S. Puşkin, construită anterior sistematizării perimetrale ulterioare a oraşului vechi. Casa, iniţial, era situată în mijlocul grădinii, orientată cu faţada spre est. Pentru două luni, din septembrie 21 până în octombrie 1820, în această casă s-a oprit poetul rus Alexandru Puşkin. Ulterior casa a intrat în componenţa unei clădiri aliniate perimetral străzii Anton Pann. După restaurare a fost detaşată de ea.
Este o casă cu o structură tradiţională, alcătuită din trei camere, aflate de o parte şi alta a unei tinzi centrale. Faţada este simetrică, cu o compoziţie alcătuită din cinci axe, patru goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat central. Casa este acoperită cu o învelitoare înaltă, în patru ape.
Proprietatea negustorului Ivan Naumov, se afla la colţul ascuţit al cartierului, format la intersecţia străzilor Anton Pann şi Pruncul. Configuraţia clădirii repetă conturul obţinut de străzi după redresarea traseului lor, datând de la mijlocul secolului al XIX-lea. Această parte are o configuraţie uşor trapezoidală, cu planul în forma de careu. Cea mai timpurie dintre ele se află la colţul străzii Pruncul, cu un plan unghiular, cu intrare din curte într-un hol, de unde se începe anfilada circulară a camerelor. În partea opusă, ulterior a fost alipită o casă aliniată străzii Anton Pann, care a definitivat construcţia perimetrală a curţii. Intrarea în curte avea loc dinspre strada Pruncul, printr-o poartă şi printr-un gang pietonal dinspre strada Anton Pann. În 1948, la 18 februarie, conform deciziei de organizare a casei-muzeu A.S. Puşkin, complexului de clădiri i s-a donat proprietatea vecină, a cărei construcţii au fost distruse în timpul celui de al doilea război mondial.

Muzeul "A.S.Puskin" se gaseste pe str. Anton Pann, 19, in Chisinau.Are program zilnic intre orele 10.00 si 17.00.Tel.: (373-2) 292685, 242653, 240440

Sursa: http://www.monument.sit.md/anton-pann/19/

Casa-muzeul "A.V. Şciusev"

Descriere succintă
Este o casă de locuit cu aspect comun clădirilor de locuit modeste din Chişinăul istoric. Partea veche a casei se compune din două odăi, amplasate de o parte şi alta a tindei mediane, spre curte aflându-se încă alte două încăperi. Această casă a fost procurată de tatăl viitorului arhitect la venirea familiei în Chişinău. Muzeul a fost inaugurat în 1973 în casa natală, la aniversarea a 100 ani de la naşterea distinsului arhitect, academician în arhitectură (1873-1949). Fondurile muzeului numără peste 2000 de exponate, din care fac parte lucrurile personale, materialele grafice ce privesc activitatea sa - schiţe, proiecte, fotografii ale unor edificii celebre ridicate în Rusia, Ucraina, Uzbekistan, etc, printre care şi în Republica Moldova. Muzeul deţine o bogată bibliografie privitor la arhitectura Chişinăului şi arhitecţii care au contribuit la crearea aspectului lui edilitar.
Tehnici de construcţie
Piatră tencuită
Semnificaţie patrimonială
Naţională, Istorică
Datare: A 2-a jumătate a sec. XIX

Localizare: Chişinău ,str. Şciusev, nr.77

Sursa: http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/44/

Музей изобразительного искусства

Музей создан в 1940 году и размещается в одном из самых красивых зданий, построенном на рубеже XIX-XX веков. Одноэтажное, прямоугольное здание в стиле модернизированного венского барокко. На фасаде три выступающих ризалита. Главный фасад и внутренние помещения отличаются богатой отделкой с применением барельефов и лепных украшений растительного орнамента, оконные и дверные проемы выполнены в виде арок. Со стороны дворового фасада к зданию пристроено помещение зимнего сада в готическом стиле. коллекция музея насчитывает более 33 тысяч экспонатов. Сегодня здание музея нуждается в срочной реставрации. Но когда она осуществится, неизвестно. жителям столицы и туристам остается только наблюдать, как красивейшее здание Кишинева разрушается.

Sursa: КП в Молдове 18.04.2002http://old.kp.md/freshissue/culture/156948/

Teatrele din Chişinău

Teatrul „Alexei Mateevici”
Театр «Алексей Матеевич»

Центр, ул. Щусева, 93, телефон: 23-79-38

Основан в 1989 году. Худ. руководитель - Николай Железку. Цена билетов - 15 леев.

Иванченко, Ирина.
Комс. правда. –27.03.2007. – С. 16-17.

Teatrul Armatei Naţionale
Teatrul Armatei Naţionale (str. V. Lupu nr. 53. Pe teritoriul unităţii militare). Fondat la 27 martie 2000. Activează pe lângă Ministerul Apărării. Director - Victor Ignat. Consiliul artistic îi are în componenţa sa pe Victor Ignat, artist emerit al Republicii Moldova, Nicolae Esinencu, scriirtor, G. Rotăraş, actor, V. Pană-Chirianov, actor. Din trupa teatrului fac parte actorii: M. Zgherea, V. Ciolan, G. Rotăraş, V. Pană-Chirianov, N. Toma, L. Migalatiev, T. Gurin, G. Sava, I. Bălan ş.a. Primul spectacol montat de Teatrul Armatei Naţionale a fost „Cele trei daruri" de V. Bădiţă, în regia lui V Ignat, scenografia - N. Andronache. Pe parcursul anilor 2000-2002 au fost montate mai multe spectacole, între care: „Tribunalul" de N. Makaionok, „Tot răul de la femei", „Cuiul lui Pepelea", „Arvinte şi Pepelea" de V Alecsandri, „Copilul teribil" de N. Esinencu etc. Actualmente, Teatrul Armatei Naţionale dispune de un sediu propriu şi, prin colaborare cu Pretura Buiucani şi cu sprijinul Ministerului Apărării şi al Ministerului Culturii, se va transforma, în viitorul apropiat, într-un centru de cultură pentru copii şi tineret. în perspectivă se preconizează deschiderea pe lângă teatru a unui gimnaziu teatral.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 167-168.

Teatrul de Etnografie şi Folclor „Ion Creangă"

Teatrul de Etnografie şi Folclor „Ion Creangă" (Str. Ghioceilor, 1). Fondat în decembrie 1987. Director Silvian Fusu. Montează spectacole etnofolclorice de promovare a tradiţiilor naţionale originale: „Bine e la şezătoare", „Aşa-i viaţa omului", „Mălăncuţa", „Casa mare" ş.a. A efectuat turnee la Moscova, Alma-Atî, în România, Turcia ş.a.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 167.

.

Teatrul dramatic de stat pentru tineret "Pe strada trandafirilor"
Кишиневский театр-студия "На улице роз"

Ботаника, ул. Куза Водэ, 19/3, тел. 55-10-42, 52-84-51, 76-98-55
Муниципальный молодежный драматический театр «С улицы Роз» является учебной базой Городского театрального лицея. Работа актеров театра на этой сцене - образец, школа актерского мастерства, спектакли - мастер-класс для режиссеров. Этот театр начал работать в 1978 году как театральный кружок, затем получил название народного театра, а с 1992 года стал театром-студией. Бессменный художественный руководитель театра-студии - Юрий Хармелин.
В театре-студии «С улицы Роз» были поставлены спектакли классического репертуара и современные пьесы. Более 100 постановок было осуществлено за 28 лет работы театра-студии, сотни благотворительных спектаклей, тысячи благодарных зрителей. Билеты - 15, 20, 30 леев.
Очень большая и на наш взгляд интересная история Кишиневского театра-студии "На улице роз" и на его базе родившегося уникальнейшего учебного заведения -Городского театрального лицея г. Кишинева Республики Молдова представляется для нас важным, чтобы рассказать об этом на нашем официальном сайте, который мы давно собирались создать.
Здесь мы расскажем вам о создателе театра и лицея, ныне директоре и художественном руководителе этих очагов русской культуры в РМ - Юрие Хармелине. Кроме этого вы узнаете об актерах, работавших и работающих теперь на сцене театра и на педагогическом поприще в лицее.
Мы расскажем о тех спектаклях, которые были поставлены на сцене нашего театра более, чем за 20 лет нашей деятельности, что говорит об этом пресса, где побывал театр на гастролях и в каких принял участие фестивалях международного значения. Вы узнаете и о тех, кого никогда не было видно на сцене, но без кого немыслимо было бы создание ни одного спектакля и театра в целом. И наконец, мы будем сопровождать свой рассказ фотоматериалами, которые мы собирали долгие годы.
Как уже было сказано, на базе Кишиневского театра-студии "На улице Роз" было создано уникальное учебное заведение, единственное в Европе учебное заведение такого типа - Городской театральный лицей г. Кишинева Республики Молдова. Мы расскажем вам, чем это заведение уникально, о преподавателях и мастерах, работающих в лицее, о тех достижениях, которых мы добились за пять лет работы, о традиционном фестивале "Рампа", который лицей проводит в городе и в республике ежегодно. Который стал очень престижным и на который собирается более чем 10 тысяч зрителей в течении трех недель. У лицея есть учебный театр с большим интересным репертуаром для всех возрастов - от малышей до пожилых людей, которые мы показываем не только на фестивале, но и в течении всего сезона. Вы увидите фотографии, которые подробнее расскажут о нашей жизни.

Тел: 55-10-42, 52-84-51 ул. Куза-Водэ, 19/3
www.gtl.moldnet.md

Кишиневский театр-студия "На улице роз"
Очень большая и на наш взгляд интересная история Кишиневского театра-студии "На улице роз" и на его базе родившегося уникальнейшего учебного заведения -Городского театрального лицея г. Кишинева Республики Молдова представляется для нас важным, чтобы рассказать об этом на нашем официальном сайте, который мы давно собирались создать.
Здесь мы расскажем вам о создателе театра и лицея, ныне директоре и художественном руководителе этих очагов русской культуры в РМ - Юрие Хармелине. Кроме этого вы узнаете об актерах, работавших и работающих теперь на сцене театра и на педагогическом поприще в лицее.
Мы расскажем о тех спектаклях, которые были поставлены на сцене нашего театра более, чем за 20 лет нашей деятельности, что говорит об этом пресса, где побывал театр на гастролях и в каких принял участие фестивалях международного значения. Вы узнаете и о тех, кого никогда не было видно на сцене, но без кого немыслимо было бы создание ни одного спектакля и театра в целом. И наконец, мы будем сопровождать свой рассказ фотоматериалами, которые мы собирали долгие годы.Как уже было сказано, на базе Кишиневского театра-студии "На улице Роз" было создано уникальное учебное заведение, единственное в Европе учебное заведение такого типа - Городской театральный лицей г. Кишинева Республики Молдова. Мы расскажем вам, чем это заведение уникально, о преподавателях и мастерах, работающих в лицее, о тех достижениях, которых мы добились за пять лет работы, о традиционном фестивале "Рампа", который лицей проводит в городе и в республике ежегодно. Который стал очень престижным и на который собирается более чем 10 тысяч зрителей в течении трех недель. У лицея есть учебный театр с большим интересным репертуаром для всех возрастов - от малышей до пожилых людей, которые мы показываем не только на фестивале, но и в течении всего сезона. Вы увидите фотографии, которые подробнее расскажут о нашей жизни.

Тел: 55-10-42, 52-84-51 ул. Куза-Водэ, 19/3
www.gtl.moldnet.md

.

Teatrul dramatic rus "A.P.Cehov"

A fost infiintat la 5 noiembrie 1934 la Tiraspol. Primele spectacole erau in consonanta cu timpul: Liubov Iarovaia de K.Treniov, Platon Krecet de A.Korneiciuk, Asa s-a calit otelul dupa N.Ostrovski. Din 1940 se transfera la Chisinau. Dupa razboi monteaza spectacole dupa piese in voga in toata Uniunea Sovietica (Oceanul de A Stein, Melodia varsoviana de L.Zorin, Tihnite-s zorile pe aici..., Cinci seri de A.Volodin, Asta-vara la Ciulimsk si Bun ramas in iunie de A.Vampilov, Premiul de A.Ghelman), precum si creatii de referinta din dramaturgia clasica rusa, in special Cehov, Tolstoi, Gogol, Ostrovski, Puskin. Din dramaturgia autohtona Teatrul a montat piesele Anul mortii, anul nemuririi si Cervus divinus de Ion Druta, Badea Cosma de Gheorghe Malarciuc etc.. Pleiada de actori ai teatrului rus - N.Masalskaia, V.Burhart, L.Sutova, M.Babkina, V.Ismailov, N.Kameneva, S.Tiranin, A.Umrihin, L.Hromova s.a. — au demonstrat de-a lungul anilor multa maiestrie si devotament artei teatrale.

Русский Государственный Драматический Театр им. А. П. Чехова. Русское театральное искусство – неотъемлемая часть культуры Молдовы. Вот уже два века в той или иной форме оно неизменно присутствует на этой земле. За годы своей творческой деятельности театр, его актёры, среди которых сегодня известные признанные мастера сцены, снискали любовь и признание зрителя не только в Республике, но и далеко за её пределами. В Москве, Санкт-Петербурге, Таллинне, Вильнюсе, Риге, Одессе, Омске, Новосибирске, Владимире, Ярославле и многих других городах наш коллектив принимали как посланцев и полномочных представителей Республики Молдова. И сегодня в театре ощущается преемственность поколений, порастает творческая смена. Ярко и интересно проявилась артистическая молодёжь. Новые артисты органично входят в репертуар, внося радостную энергию и свежие интонации в художественное звучание известного коллектива. Среди лучших спектаклей прошлых лет: «Мать своих детей» А. Афиногенова, «Уриэль Акоста» К. Гуцкова, «Иркутская история» А. Арбузова, «Дети солнца», «Мещане», «Зыковы», М. Горького, «Безымянная звезда» М. Себастьяна, «Каменное гнездо» Х. Вулейоки, «Пушкин в Молдавии» А. Комаровского и А. Сумарокова и др. А также, спектакль «Апостол Павел» по одноимённой пьесе И. Друцэ прошел с большим зрительским успехом, был положительно отмечены прессой. В апреле 2000 на Международном театральном фестивале «Балтийский дом» в Санкт-Петербурге спектакль «Слуга двух господ» К. Гольдони был награждён Призом Международной Конфедерации Театральных Союзов и Дипломом Санкт-Петербургской администрации. В сентябре 2001 г. Художественное руководство театром осуществляет народная артистка РМ, Лауреат премии Союза театральных деятелей РМ «Чайка» (в рамках фестиваля «Gala Premiilor UNITEM-2002») Н.И. Каменева. Недавно театр сознательно взял курс на мировую и русскую классику, являющуюся неисчерпаемым источником глубоких мыслей и сильных чувств. Премьерные спектакли «Король Лир» У. Шекспира (режиссёр И. Шац), «Горе от ума» А. Грибоедова (Режиссёр засл. арт. РФ К. Панченко), «За двумя зайцами» М. Старицкого (режиссёр мастер искусства РМ Ю. Хармелин) прошли в переполненных залах.Вполне закономерно, что русский театр им. А.П. Чехова стал Домом для интеллигенции, студенческой молодёжи: именно здесь проводятся вечера поэзии, художественные выставки, концерты бардовской песни. На малой сцене есть место и для творческого эксперимента, и для беседы по душам. В нашем репертуаре много спектаклей, адресованных малышам и юному зрителю. Сказки почти всегда создаются для детей, но они сохраняют своё очарование и для взрослых, пробуждая чувства добрые, возвращая в детство страну волшебного и чудесного. Сегодня кишинёвский русский драмтеатр им. А.П. Чехова это сильная труппа, в которой на равных работают актёры старшего, среднего и юного поколений. Все они к единственному делу жизни относятся серьёзно, увлеченно, замечательно партнёрствуя друг с другом. Для того, чтобы выжить в новой реальности, мы стараемся жить полноценно, органично занимаясь своим делом – творчеством. Настоящее искусство по прежнему помогает обретать забытые истины. И именно такое искусство исповедует Русский театр им. А.П. Чехова.
MD-2012, mun.Chisinau, str.Vlaicu Pircalab, 75
tel:(+373-22) 221332, 223362, 221695
mailto:cehov@moldnet.md Sursa:
http://www.turism.md/rom/facility/4/11/ 2. http://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/cultura.php

Русский драматический театр им. А.П.Чехова
Центр, ул. Влайку Пыркэлаб, 75, тел. 22-13-32, 22-33-62
Основан русский театр в Тирасполе в 1934 году. Первая премьера в Кишиневе состоялась 7 ноября 1940 г. - «Разлом» по пьесе Лавренева. Во время войны театр был эвакуирован в г. Мавры Туркменской ССР. В 1944-м театр возвратился в Кишинев и с 1957 года носит имя Антона Павловича Чехова. Спектакли серьезные и проникновенные, такие, как «Вишневый сад», «Поминальная молитва» и комедии «Дверь в комнату любви», «Дорогая Памела». Для детей каждое воскресенье в 11.00 идут спектакли «Белоснежка и 7 гномов», «Колдун Ух-ты и маленькая фея» и другие. Детские спектакли - 5-10 леев. Вечерние спектакли - 6-20 леев. Выходной — понедельник.

Здание театра им. Чехова
Русский драматический театр имени А. Чехова был образован в 1934 году - еще в Автономной Молдавской ССР, входившей в состав Советской Украины. После второй мировой войны театр переехал в Кишинев. В здании, где сейчас проходят спектакли, раньше располагалась, как нам сказали в театре, синагога. Но с 1966 года синагогу (при румынской оккупации закрытую) сменил театр.

(слева) Раньше: синагогу перестраивают в театр.
(справа) Теперь, кроме театра, здесь еще книжный магазин.



Подготовил Владимир ЛОРЧЕНКОВ.
Фото с сайта www.kishinev.ru и Сергея СЕДЛЕЦКОГО.
КП в Молдове 14.06.2003http://old.kp.md/freshissue/culture/161454

Teatrul „Ginta Latină"

Teatrul „Ginta Latină" (str. Sfatul Ţării nr. 18). Fondat în 1990 de către regizorul Veaceslav Madan în formula de teatru muzical adresat celor tineri. Spectacole de rezis­tenţă: „Mioriţa", „Spada frântă", „Cenuşăreasa", „Soacra cu trei nurori", „Ciubăr-Vodă", premiat la Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 1996. Director şi regizor Vitalie Rusu.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 167.

Teatrul „Eugene Ionesco”
Театр «Еужен Ионеско»
Центр, тел. 23-36-71, 23-38-3

По-моему, самый известный театр за пределами Молдовы. Европа и Россия имеют возможность смотреть постановки. Художественный руководитель театра - модный и известный не только в Молдове режиссер Петр Вуткэрэу. Театр носит имя великого драматурга и абсурдиста - Еужена Ионеско. эти два имени собирают полные залы. Спектакли проходят на румынском языке с синхронным переводом на русский. Именно так смотрят постановки популярного кишиневского театра в Европе.

Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”
Primul teatru stabil de expresie romana din Basarabia, al carui succesor de drept este actualul National de la Chisinau, nava - pilot a culturii dintre Prut si Nistru, a luat fiinta la 10 octombrie 1920 din initiativa unui grup de fruntasi ai vietii publice locale in frunte cu Sergiu T.Nita, ministru al Basarabiei in guvernul Romaniei, Stefan Ciobanu, membru al Academiei Romane, scriitorii Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici si regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu. Prima stagiune a fost deschisa cu spectacolul "Fantana Blanduziei" de Vasile Alecsandri. Aceasta trupa a activat o singura stagiune, reusind sa joace peste 25 de premiere.
Dintre spectacolele de rezonanta ale acestui teatru de o valoare artistica incontestabila au fost: "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale, regia Eugeniu Ureche; "Ovidiu" V.Alecsandri, regia Victor Gherlac; "Tache, Ianche si Cadar" de V.I.Popa, regia Valeriu Cupcea; "Regele Lear" Shakespeare, regia Victor Gherlac; "Romeo si Julieta" Shakespeare, regia Andrei Baleanu; "Revizorul" de N.V.Gogol etc. Un fericit tandem de creatie s-a infiripat intre autorul dramatic Dumitru Matcovschi si regizorul Veniamin Apostol; spectacolele "Tata", "Presedintele", "Pomul vietii" si "Abecedarul" au jucat un rol remarcabil in miscarea de renastere nationala.
In anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din Bucuresti este intocmit un proiect in vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propaganda a Ministerului Artelor pentru Basarabia, Bucovina si Transilvania. Actorilor bucuresteni Vasile Leonescu si Constantin Marculescu li s-a incredintat reorganizarea Teatrului din Chisinau, care in noua sa componenta a incercat sa agreeze piese originale, precum si lucrari din dramaturgia franceza, italiana, rusa, norvegiana. Precum si lucrari din dramaturgia franceza, italiana, norvegiana, rusa.
Timp de un deceniu directoratul Teatrului National din Chisinau a fost asigurat de personalitati de aleasa marca - George Toparceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume precum Emil Botta, Stefan Braborescu, Sergiu Cujba, Misu Fotino au insufletit chipuri si forme la rampa primului teatru romanesc profesionist de la Chisinau. Legenda vorbeste si de unele spectacole extraordinare, regia carora a fost semnata de A.I.Maican, dar... printr-un ordin ministerial in anul 1935 "din motive financiare" au fost "suspendate" trei teatre nationale: Craiova, Cernauti si... Chisinau. Primul Teatru National din Chisinau nu s-a bucurat de longevitate, dar existenta lui a avut o mare importanta pentru cultura Basarabiei. In anul 1933, din ratiuni propagandistice, la Tiraspol, capitala Republicii Autonome Moldovenesti, a fost infiintat Teatrul Moldovenesc de Stat. Dupa cum atesta documentele vremii, reflectate si in presa, dupa 28 iunie 1940, cand Basarabia a fost incorporata in URSS, in locul Teatrului din Tiraspol a fost organizat Teatrul Moldovenesc de Stat al RSSM cu sediul la Chisinau, purtand din 1954 numele lui A.S.Puskin. Trupa care activase la Tiraspol si care in majoritate s-a mutat in Basarabia, a fost aici completata cu forte artistice basarabene.
Baleanu; "Revizorul" de N.V.Gogol etc. Un fericit tandem de creatie s-a infiripat intre autorul dramatic Dumitru Matcovschi si regizorul Veniamin Apostol; spectacolele "Tata", "Presedintele", "Pomul vietii" si "Abecedarul" au jucat un rol remarcabil in miscarea de renastere nationala.
In anul 1988 teatrul devine National "Mihai Eminescu", titlu care onoreaza, dar si obliga. O noua perioada a debutat, cand trupa teatrului a fost revigorata cu forte actoricesti tinere, fostii absolventi ale prestigioaselor scoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iasi, Chisinau.
Timp de cativa ani colectivul Teatrului National a produs circa 30 de premiere: "Legaturi primejdioase" dupa Ch.de Laclos; "Un veac de singuratate" dupa G.G.Marquez; "Amadeus" dupa P.Shaffer; "Steaua fara nume" de M.Sebastian; "Anna Karenina" dupa L.Tolstoi – toate in regia lui S.Vasilache; "Cumetrele" de M.Tremblay, regia P.Bokor (Canada); "Hamlet" de Shakespeare, regia S.Vasilache; "Apus de Soare" de B.S.Delavrancea, regia N.Toia (Bucuresti); "Scoala nevestelor" de Moliere, regia A.Kiriuscenko (Moscova); "Fratii Karamazov" dupa F.Dostoievski, regia S.Vasilache; "Cine are nevoie de teatru?" de T.Wertenbaker, regia P.Bokor (Canada).
Spectacolele Teatrului National au cucerit simpatia publicului la prestigioase festivaluri: Festivalul “I.L.Caragiale” Bucuresti, 1993; 1994; Festivalul scolilor europene de teatru, Tirgul Mures, 1994; Festivalul de comedie Bucuresti,1995; Festivalul “A.P.Cehov” Moscova, mai 1998; Festivalul Divadelna Nitra’98, Slovacia; Festivalul “Zolotoi Liv” Lvov (Ucraina), 1998; Festivalul de Comedie din Vaslui 2000, 2005, Gala Teatrelor Nationale (Cluj-Napoca, 2000); Festivalul de Teatru Experimental din Cairo 1996, 2001, 2005 s.a.

Str. Stefan cel Mare, Nr. 79
Telefon (+373 22) 22 64 27, 22 11 77
Fax (+373 22) 22-27-93
E-mail tnme@eminescu.md
Web http://www.eminescu.md/

Sursa: http://www.eminescu.md/istoric.html

.Teatrul Municipal "Satiricus I.L. Caragiale"

Despre Teatrul Satiricus Ion Luca Caragiale
Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale” a fost fondat in anul 1990 de catre actorul si regizorul Sandu Grecu, discipol al cunoscutului conducator artistic al Teatrului Satiricon din Moscova, Konstantin Raikin, artist al poporului din Rusia.
E un teatru de factura moderna: profeseaza un text incitant, in special de satira si umor, sintetizat organic cu dansul, cu cintecul, cu o aleasa expresie corporala.
In 15 ani de activitate “ Satiricus Ion Luca Caragiale ” a realizat urmatoarele spectacole de referinta: "Minte-ma, minte-ma …" de N. Negru, "Oameni si soareci " de J.Steinbeck, "Salvati America " de D.Crudu, "Ispitirea lui Iuda " de A.Burac, "Napasta " de I.L.Caragiale, "D-ale carnavalului" de I.L.Caragiale, "Jertfe patriotice " dupa I.L.Caragiale si V.Alecsandri, "O scrisoare pierduta " de I.L.Caragiale, "Carmen " de Prosper Merimée ( in limba spaniola), "Maestrul si Margareta " de M.Bulgakov (in 7 limbi: rusa, romina, italiana, ebraica, germana, franceza, latina), "Metamorfozele " de Ovidiu (in limba latina), "S.R.L. Moldovanul " de N.Esinencu, "Care-s salbaticii?" de I.Filip, "Ciuleandra " de L.Rebreanu, "Le mariage force " de J.B.Moliere (in limba franceza), "Beethoven cinta din pistol " de M.M.Ionescu, "Comediantul" de M.Bulgakov, "Triunghiul pacatului " de T.Musatescu, "Unde mergem, domnilor? " dupa I.L.Caragiale, V.Alecsandri, B.P Hasdeu, "Pacala si Tindala" (folclor pentru copii), "Hercule" de Fr.Dürrenmatt, "Motoc" Gr.Ureche, C.Negruzzi, V. Alecsandri Ce e viata omului? de A.Arkanov.
Participa la mai multe festivaluri, obtinind urmatoarele trofee: Festivalul Veseliei – premiul pentru originalitate ( Unde mergem, domnilor? ), Bucuresti, septembrie 1993; Festivalul “Umor la gura sobei” – marele premiu ( Triunghiul pacatului ), Cimpulung Moldovenesc, mai 1994; Gala Internationala a Comediei – premiul pentru cel mai fructuos debut ( Comediantul ), septembrie-octombrie 1994, Galati; Festivalul International de Teatru Experimental – premiul pentru o formula plastica inedita ( Le mariage force ), Sf.Gheorghe, septembrie 1995; Festivalul International al Teatrului Antic “Agonalele Bosforului” – titlul de laureat, statueta Demetrei si amfora greceasca ( Metamorfozele ), Kerci, Ucraina, iulie 2000; Marele Trofeu “Thalia-2000” si titlul “Cel mai bun spectacol al anului” in cadrul Galei Premiilor UNITEM ( Maestrul si Margarita ); Premiul pentru originalitate in cadrul Galei Premiilor UNITEM “Thalia-2001” spectacolul Carmen de P. Merimee; Marele Trofeu “Thalia-2002” si titlul “Cel mai bun spectacol al anului” in cadrul Galei Premiilor UNITEM ( O scrisoare pierdut a ) de I.L. Caragiale. Premiul pentru cea mai buna regie, coregrafie, rol feminin, rol masculin si titlul “Cel mai bun spectacol al anului” in cadrul Galei UNITEM-2004 ( “D-ale carnavalului” ) etc.

Republica Moldova
Oraşul Chişinăustr. Mihai Eminescu, 55
Telefon:20-28-90 ; 20-28-91; 20-28-92; 20-28-93; 20-28-94
Fax: 22-61-40
E-mail: satiricus@mdl.net

Sursa: http://satiricus.md/about_ro

Teatrul "Luceafărul"

.
Datare: prima jum. a sec. XX
Localizare : Municipiul Chişinău: Chişinău, str. Veronica Micle, 7
Descriere succintă:
Clădirea a devenit sediu al Teatrului pentru tineret la sfârşitul anilor 50 ai secolului XX. În acest scop au fost unite două edificii, dintre care unul reprezenta o cofetărie. Clădirea a fost construită în spiritul stilului modern, în varianta "art-deco". În arhitectura edificiului domină ornamentica geometrică, cu limbaj plastic activ. Clădirea este cu un etaj, ridicat pe un soclu înalt, intrarea fiind amplasată într-un rezalit pe axa de simetrie, scoasă în evidenţă de un fronton rectangular înalţat deasupra parapetului cu terminaţie curbilinie. În faţa intrării a fost organizată o terasă la care din direcţii opuse urcă trepte în două rampe.
Tehnici de construcţie: Piatră, tencuire faţadă şi factură aspră, marmură
Semnificaţie patrimonială: Natională, Artistică
Stare de conservare: Satisfăcătoare

Sursa: http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/343

.

Teatrul dramatic rus "A.P. Cehov"

A fost infiintat la 5 noiembrie 1934 la Tiraspol. Primele spectacole erau in consonanta cu timpul: Liubov Iarovaia de K.Treniov, Platon Krecet de A.Korneiciuk, Asa s-a calit otelul dupa N.Ostrovski. Din 1940 se transfera la Chisinau. Dupa razboi monteaza spectacole dupa piese in voga in toata Uniunea Sovietica (Oceanul de A Stein, Melodia varsoviana de L.Zorin, Tihnite-s zorile pe aici..., Cinci seri de A.Volodin, Asta-vara la Ciulimsk si Bun ramas in iunie de A.Vampilov, Premiul de A.Ghelman), precum si creatii de referinta din dramaturgia clasica rusa, in special Cehov, Tolstoi, Gogol, Ostrovski, Puskin. Din dramaturgia autohtona Teatrul a montat piesele Anul mortii, anul nemuririi si Cervus divinus de Ion Druta, Badea Cosma de Gheorghe Malarciuc etc.. Pleiada de actori ai teatrului rus - N.Masalskaia, V.Burhart, L.Sutova, M.Babkina, V.Ismailov, N.Kameneva, S.Tiranin, A.Umrihin, L.Hromova s.a. — au demonstrat de-a lungul anilor multa maiestrie si devotament artei teatrale.
Русский Государственный Драматический Театр им. А. П. ЧеховаРусское театральное искусство – неотъемлемая часть культуры Молдовы. Вот уже два века в той или иной форме оно неизменно присутствует на этой земле. За годы своей творческой деятельности театр, его актёры, среди которых сегодня известные признанные мастера сцены, снискали любовь и признание зрителя не только в Республике, но и далеко за её пределами.
В Москве, Санкт-Петербурге, Таллинне, Вильнюсе, Риге, Одессе, Омске, Новосибирске, Владимире, Ярославле и многих других городах наш коллектив принимали как посланцев и полномочных представителей Республики Молдова. И сегодня в театре ощущается преемственность поколений, порастает творческая смена. Ярко и интересно проявилась артистическая молодёжь. Новые артисты органично входят в репертуар, внося радостную энергию и свежие интонации в художественное звучание известного коллектива.
Среди лучших спектаклей прошлых лет: «Мать своих детей» А. Афиногенова, «Уриэль Акоста» К. Гуцкова, «Иркутская история» А. Арбузова, «Дети солнца», «Мещане», «Зыковы», М. Горького, «Безымянная звезда» М. Себастьяна, «Каменное гнездо» Х. Вулейоки, «Пушкин в Молдавии» А. Комаровского и А. Сумарокова и др. А также, спектакль «Апостол Павел» по одноимённой пьесе И. Друцэ прошел с большим зрительским успехом, был положительно отмечены прессой. В апреле 2000 на Международном театральном фестивале «Балтийский дом» в Санкт-Петербурге спектакль «Слуга двух господ» К. Гольдони был награждён Призом Международной Конфедерации Театральных Союзов и Дипломом Санкт-Петербургской администрации. В сентябре 2001 г. Художественное руководство театром осуществляет народная артистка РМ, Лауреат премии Союза театральных деятелей РМ «Чайка» (в рамках фестиваля «Gala Premiilor UNITEM-2002») Н.И. Каменева.
Недавно театр сознательно взял курс на мировую и русскую классику, являющуюся неисчерпаемым источником глубоких мыслей и сильных чувств. Премьерные спектакли «Король Лир» У. Шекспира (режиссёр И. Шац), «Горе от ума» А. Грибоедова (Режиссёр засл. арт. РФ К. Панченко), «За двумя зайцами» М. Старицкого (режиссёр мастер искусства РМ Ю. Хармелин) прошли в переполненных залах.Вполне закономерно, что русский театр им. А.П. Чехова стал Домом для интеллигенции, студенческой молодёжи: именно здесь проводятся вечера поэзии, художественные выставки, концерты бардовской песни.
На малой сцене есть место и для творческого эксперимента, и для беседы по душам. В нашем репертуаре много спектаклей, адресованных малышам и юному зрителю. Сказки почти всегда создаются для детей, но они сохраняют своё очарование и для взрослых, пробуждая чувства добрые, возвращая в детство страну волшебного и чудесного. Сегодня кишинёвский русский драмтеатр им. А.П. Чехова это сильная труппа, в которой на равных работают актёры старшего, среднего и юного поколений. Все они к единственному делу жизни относятся серьёзно, увлеченно, замечательно партнёрствуя друг с другом.
Для того, чтобы выжить в новой реальности, мы стараемся жить полноценно, органично занимаясь своим делом – творчеством. Настоящее искусство по прежнему помогает обретать забытые истины. И именно такое искусство исповедует Русский театр им. А.П. Чехова.

MD-2012, mun.Chisinau, str.Vlaicu Pircalab, 75

tel:(+373-22) 221332, 223362, 221695

mailto:cehov@moldnet.md

Sursa:

http://www.turism.md/rom/facility/4/11/
http://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/cultura.php

Teatrul Republican de papusi "Licurici"

Teatrul Republican de Papusi „Licurici” este un centru cultural ce prezinta spectacole pentru toate varstele.
Profesionalismul si frumoasele traditii spirituale atrag anual in sala sa circa 100 mii spectatori, anual prezentand peste 500 de spectacole – atat in tara cat si peste hotare. Practic o generatie din fiecare familie din Chisinau a pasit pragul Teatrului nostru. O traditie frumoasa este venirea colectivelor de copii din satele Republicii la Teatru si deplasarile actorilor Teatrului in localitatile rurale.
Timp de 60 ani Teatrul a montat peste 300 spectacole dupa cele mai renumite basme de H. – Ch. Andersen, Fratii Grimm, Carllo Collodi, A. de S. Exupery, J. Rodari, A. S. Puskin, N. V. Gogol, Mihai Eminescu, Ion Creanga. Sunt bineveniti si dramaturgii contemporani P. Carare, Gh. Urschi, E. Plugaru, V. Grosu, L. Sobietschy, A. Strambeanu, I. Filip, V. Boldisor, Gr. Vieru.
Un loc aparte ii revine coloanei sonore si aranjamentului muzical al spectacolelor. In acesti ani au scris muzica pentru spectacole compozitorii: E. Doga, V. Danga, B. Dubosarschi, T. Chiriac. V. Loghin, I. Macovei, Z. Tcaci, O. Negruta, L. Stirbu, Il. Valuta, V. Bitchin.
Cel mai prestigios Teatru de la Chisinau, „Licurici” si-a inceput activitatea, in cadrul relatiilor culturale romano-ruse-ucrainene, stabilite dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu spectacolul «Foisorul» de S. Marsak (15.10.1945).
In primul sfert de secol (1945 - 1970) la promovarea Teatrului si-au adus o deosebita contributie actorii: N. Ilinschi, D. Socoliuc, D. Apostolidi, R. Levin, A. Neaga, T. Julea, L. Untu, E. Ghejenco. Dupa 1970 trupa actoriceasca se completeaza cu noi cadre nationale – absolventi ai Institutului de Teatru, Muzica, Film din Sankt-Petersburg - N. Clichici, T. Macovencu, M. Madan, V. Rusu, N. Terehov, N. Stefaniuc, I. Popescu, A. Terehov, V. Stefaniuc, V. Seluh. O alta promotie de absolventi ai institutiilor teatrale din Rusia si Ucraina vine in 1970 – V. Mocanu, I. Boiarchin G. Boiarchin, S. Radu, E. Ariton, V. Clichici, L. Paiu, V. Poltavet. In 1992 a absolvit prima promotie de actori papusari ai Institutului de Arte din Chisinau. La momentul actual o alta generatie de papusari isi continua studiile la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice.
O contributie substantiala in dezvoltarea Teatrului a adus-o Constantin Ilinschi, regizor prim al Teatrului, din 1951 pana in 1978. Din 1979 preia conducerea Teatrului Titus Jucov, montand mai bine de 50 spectacole. Tot in aceasta perioada s-au facut remarcate scenografiile semnate de Sima Cervinschi, Alexandru Subin, Alexandru Lodzeischi, Vladimir Cantor, Angela Josanu, Nina Zabrodin, Sergiu Plamadeala.
Teatrul colaboreaza permanent cu regizori renumiti din Romania (L. Steciuc, V. Dobrescu, M. Mierlut), din Rusia (A. Misin, N. Naumov, Iu. Fridman, S. Jelezkin), din Ucraina (Iu. Sicalo, V. Levcenco, B. Azarov), din Bulgaria (T. Galabova, I. Mladenov).
Teatrul Republican de Papusi din 1966 este membru al UNIMA in cadrul UNESCO.In 1995 Teatrul a sarbatorit 50 ani de activitate artistica si organizeaza prima editie a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-50”, la care participa teatre din Bulgaria, Germania, Romania, Franta, Ucraina. Rusia, Turcia cu cele mai noi forme de exprimare a spectacolelor papusaresti. Prima editie a fost deschisa de catre Secretarul General al UNIMA – dl J. Felix. In 2000 Teatrul organizeaza cea de-a doua editie a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-55”, iar in perioada 5-11 octombrie 2005 a organizat editia III a “Galei Internationale a Teatrelor de Papusi “Licurici-60”.
Teatrul a participat cu succes la diverse Festivaluri Internationale din Romania, Ucraina, Rusia, Belarus, Georgia, Bulgaria, Uzbekistan, Serbia, Italia, Spania, Germania, Turcia, Polonia de unde s-a intors cu premii si mentiuni.
In Teatru activeaza cu succes doua trupe – trupa de limba romana si trupa de limba rusa. Unele spectacole sant traduse in limbile italiana, germana, spaniola, franceza.

Adresa: or.Chisinau, str.31 August 198, nr.121
Telefon (+373 22) 24 52 73, 24 51 66
Fax (+ 373 22) 24 30 46
E-mail info@licurici.md
Web http://www.licurici.md/

Sursa: http://www.licurici.md/theatre/ro.htm

Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici" (director Titus Jucov). A fost întemeiat în iulie 1945 de un grup de entuziaşti în frunte cu Raisa Sofîr. În anii care au urmat, trupa se completează cu artişti talentaţi ca G. Aii, D. Apostolide, E. Ghegenco, N. Iliinski, T. Julea, R. Levin, A. Levin, D. Socoliuc, A.Ţurcan ş.a.
Din anii 70 pe scena acestui teatru evoluează absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior de profil din Sankt Petersburg, Moscova, Harkov - N. Jucov, V. Ştefaniuc, M. Madan, V. Rusu, N. Ştefaniuc, I.S. Popescu, V. Poltaveş etc. Ulterior, în teatru s-au încadrat artiştii V. Clichici, I. Paiu, V. Mocanu, M. Sciastlivâi, Victoria Ştefaniuc, M. Ţărnă, L. Reşină-Gaitaz, R. Cumpănă, S. Radu, I. Macrinschi ş.a.
O contribuţie substanţială la dezvoltarea artei naţionale de păpuşi au adus-o C. Ilinski, actor şi regizor-şef între anii 1951 şi 1979, S. Cerninski, scenograf-şef între anii 1954 şi 1972, V. Cantor, scenograf-şef, G. Molotov, pictor. Merite deosebite în acest sens îi aparţin lui Titus Jucov, actualul director artistic al teatrului (deţine această funcţie din 1979).
De la apariţia sa, teatrul a asigurat realizarea scenică a peste două sute treizeci de spectacole montate după piese din dramaturgia naţională şi universală. Din sânul acestui prim teatru profesional de păpuşi din ţara noastră s-au născut alte câteva meritorii colective profesioniste: „Prichindel" la Televiziunea Naţională, „Gâgâlici" în oraşul Bălţi şi „Guguţă" la Chişinău.
Arta păpuşarilor acestui teatru a fost aplaudată şi apreciată la justa ei valoare în Rusia, România, Ucraina, Bulgaria, Uzbekistan, Belarus, Spania, Italia, unde teatrul a întreprins turnee. Astfel, în toamna lui 2001, la invitaţia Societăţii Culturale „Moldova", trupa de actori de limba rusă de la „Licurici" a întreprins un turneu de o lună în Germania. De menţionat că turneul n-a avut caracter comercial, teatrul prezentând doar spectacole de binefacere în orfelinate, şcoli, pieţele mari din oraşele Frankfurt pe Main, Berlin, Hanau şi din alte oraşe. Pe de altă parte, trupa de limba română a teatrului a efectuat un turneu de anvergură în Italia, unde a participat la evenimente teatrale de amploare. Este vorba de cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Internaţional de Figuri Animate din Perugia şi Festivalul „Marionetele Fără Hotare" din Belluno. (Vezi şi: O nouă stagiune la Teatrul „Licurici", în „Moldova Suverană", 6 octombrie 2001; Victor Ladaniuc, Kaştanka montată la „Licurici", în „Moldova Suverană", 3 ianuarie 2002).

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 166.

uiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişin h. , 2002. - P. 145-146.Sursa:uiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani,işinău. – Ch. , 2002. - P. 1.a: Nemerenco, eriu. Buiucani : File din istoria satului şitorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch. , 20. - P. 145-146.

Teatrul municipal de stat pentru copii Guguta

Bazele lui au fost puse in 1989, cand a fost creat un Teatru-studio pe langa Uniunea Oamenilor de Teatru (U.O.T). De jure, a fost fondat in decembrie 1992 de catre studentii din anul II - actori papusari - clasa lui V.Stefaniuc de la Facultatea Arta Teatrala a Institutului de Arte in iunie 1995, terminandu-si studiile, acestia au fost angajati in trupa. Acumuland experienta la Guguta si la Institutul de Arte, 4 papusari din Romania au fondat in 1995, la Bacau, un teatru de marionete. Guguta are in repertoriul sau spectacolele: La izvor, Moara cu placinte, Leopold (ultimul - traducere si adaptare), Harzobul, Caprita Strengarita, Cocoselul neascultator, Fata mosului si fata babei etc.

Sursa: http://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/cultura.php

.

Teatrul Naţional de Operă şi Balet

Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Republica Moldova este mândria culturii naţionale muzicale din cele mai vechi timpuri. Acest pământ s-a făcut vestit prin vocile sale. El este bogat în talente, pe care însăşi natura le-a înzestrat cu harul vocii. În trecut acest ţinut nu o dată a atras atenţia diferitelor trupe de operă. Aici s-au aflat în turneu iluştri cântăreţi Fiodor Şaleapin şi Enrico Caruzo, care au cucerit inimile numeroşilor admiratori. În aceste condiţii ideea fondării unui teatru profesionist plutea în aer încă la hotarul secolului XIX-XX. Dar numai la mijlocul sec. XX această idee nobilă, care preocupa adevăraţii iubitori de artă, a devenit realitate.
În 1956 publicului din Moldova i-a fost prezentat primul spectacol pe propria scenă de operă. Opera ”Grozovan” de D. Gherşfeld, care reproduce file din istoria poporului moldovenesc, a devenit un eveniment de o mare rezonanţă socială. El a servit drept temei pentru emiterea Decretului guvernamental cu privire la fondarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet. Aşa s-a încununat calea îndelungată de acumulări creative în domeniul belcanto-ului pe pământul moldav.
Astfel, începând cu deschiderea Teatrului Naţional de Operă şi Balet la mijlocul anilor ' 50, procesul de creaţie în acest domeniu număra deja cinci decenii. În teatru se observă un permanent flux de noi forţe, care aduc cu sine un suflu proaspăt de tinereţe, un simţ dinamic al vieţii contemporane. Toţi aceşti ani de existenţă a teatrului au fost plini de entuziasm, de muncă plină de făurire, de acumulare a experienţei, deci şi a repertoriului, de căutări ale noilor idei artistice, de reuşite încercări de interpretare proprie a chipurilor clasice. O jumătate de secol în cultura naţională a însemnat rezultatele de colaborare a câtorva generaţii de artişti: instrumentişti, cântăreţi şi dansatorii, dirijori şi regizori - a acelui mare colectiv artistic, numele căruia este TEATRUL.
Debutul anilor' 60 a pus începutul unei noi etape în viaţa teatrului. În trupă vine o nouă generaţie, în care un loc de frunte îl aparţine tinerei absolvente a conservatorului local - Maria Bieşu. Putem afirma cu toată certitudinea că în toţi aceşti ani, în pofida dinamicii fireşti a schimbului generaţiilor, teatrul trăieşte sub numele şi harul viguros al acestei extraordinare cântăreţe. Iar ediţiile anuale ale festivalului „Invită Maria Bieşu”, ce adună pe pământul moldav mulţi artişti din întreaga lume, contribuie într-o mare măsură la popularitatea Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Moldova. Tot în acea perioadă a avut loc ascensiunea renumitului tenor Mihai Muntean şi a baritonului Vladimir Dragoş, aceşti remarcabili vocalişti constituind şi astăzi faima artei vocale naţionale. La etapa anilor' 60 teatrul se mândrea pe bună dreptate şi cu alţi cântăreţi remarcabili, care i-au adus celebritatea bine meritată. Printre ei îi putem menţiona pe T. Alioşin, L. Erofeev, L. Alioşin. Diverse chipuri au plăzmuit în partiţiile sale B. Raisov, I. Gheli, S. Alexandrov, A. Jaricov, L. Mihailov, E. Parnichi, A. Şevcenco.
Anii' 70-80 au constituit pentru teatru o perioadă de înflorire, fiind marcaţi de lansarea cunoscuţilor cântăreţi care şi astăzi alcătuiesc baza trupei de operă a teatrului. Printre ei pot fi numiţi aşa artişti experimentaţi ca L. Aga, V. Calestru, V.Zaklikovski, I. Cvasniuc, B. Materinco, A. Donos, N. Covaliov, E. German, N. Margarit, A.Arcea, V.Micuşa, P. Racoviţă, V. Cojocaru, I. Paulencu, V. Cireş şi alţii.
Anii' 90 au fost marcaţi de apariţia unor solişti de forţă, precum T. Busuioc, I.Vinogradov, Z.Vardanian, N.Busuioc, I.Macarenco, Iu. Gâscă, V.Zgardan.
La momentul de faţă pe scena teatrului cu mare succes se produce o pleiadă de solişti talentaţi, care au cucerit deja publicul meloman: M.Ţonina, A. Ţurcan-Carabulea, L.Şolomei, G.Bernaz, G.Muşurov, A. Pihut, R.Picireanu, I.Şciogolev, N.Stoianov, R.Hvalov S.Ceaichevşciuc şi alţii.
Teatrul se poate mândri de asemenea şi cu unii cântăreţi înzestraţi, tinerii absolvenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, care în mod onorabil se manifestă în rolurile principale din spectacolele din repertoriu: M.Radiş, A.Tverdohlib, S.Pilipeţchi, N.Bantea, V.Caradja, V.Vereatin, Iu.Maimescu.
Printre meritele Teatrului Naţional de Opera şi Balet din Moldova menţionăm faptul, ca în colectivul lui au crescut mulţi artişti de valoare, care ulterior au devenit solişti ai altor teatre vestite. Printre aceştia pot fi numiţi: S.Strezev, B.Ganzel, E.Gudzi, A.Buruiană, L.Lavric şi alţii.
Un mare număr de artişti de operă şi balet s-au învrednicit de înalte distincţii şi titluri onorifice.

Adresa : or.Chisinaustr. Stefan cel Marenr. 152

Telefon: (+373 22) 24-43-67, 24-50-88

Fax: (+373 22) 24-51-58

E-mail: opera@moldnet.md

Web: http://www.nationalopera.md/

Sursa: http://www.nationalopera.md/theatre.php?get=1

Teatrul de Operă şi Balet. Este administrat de către Mihai Cocieru, director general. Una dintre cele mai importante direcţii în activitatea teatrului este menţinerea contactelor de creaţie cu autorii locali. O atenţie deosebită se acordă elaborării tematicii istorice („Petru Rareş" de E. Caudella, „Grozovan" şi „Serghei Lazo" de D. Gherşfeld, „Inima Domnicăi" de A. Stârcea, „Alexandru Lăpuşneanu" de Gh. Mustea), precum şi creaţiilor literaturii moldoveneşti contemporane (operele „Casa Mare" de M. Kopâtman, „Capra cu trei iezi" de Z.Tcaci, baletele „Andrieş" de Z.Tcaci, „Luceafărul" de E.Doga).
Teatrul respectiv a acumulat bogate tradiţii proprii. Colectivul său manifestă un viu interes faţă de proiectele experimentale. Astfel, pe lângă spectacolele de operă, pe afişul teatrului au fost înscrise capodopere ca „Requiem" de Verdi, „Carmina Burana" de Orff, „Stabat Mater" de Rossini. Artiştii de operă s-au produs şi cu pro­grame de concert. Ciclurile acestor programe au fost prezentate unui larg auditoriu de către M. Bieşu, M. Munteanu, S. Strezev, V. Dragoş, E. Gherman, A. Buruiană, P. Racoviţă ş.a.
Pe lângă baletele clasice, repertoriul Operei Naţionale cuprinde şi spectacole contemporane: „Romeo şi Julieta" de S. Prokofîev, baletul pentru copii „Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici" de V. Pavlovski (balerina - Ludmila Cerececea.) Printre dansatorii actuali îi menţionăm pe Olga Ionel, Veronica Pâjikov, Larisa Parfîonov, Lucia Bacinski, Elena Zaiţev, Ghenadie Badică, Ghenadie Mişakin, Andrei Litvinov, Egor Şcepaciov.
În ultimul timp Teatrul de Operă şi Balet a realizat o serie de turnee în străinătate (Italia, Franţa, România, Bulgaria, Spania, Portugalia ş.a.). Remarcăm că aceste turnee impun teatrului o diversificare a repertoriului, corectează planurile sale de creaţie.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 167.

Teatrul „Ginta Latină" (str. Sfatul Ţării nr. 18). Fondat în 1990 de către regizorul Veaceslav Madan în formula de teatru muzical adresat celor tineri. Spectacole de rezis­tenţă: „Mioriţa", „Spada frântă", „Cenuşăreasa", „Soacra cu trei nurori", „Ciubăr-Vodă", premiat la Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 1996. Director şi regizor Vitalie Rusu.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 167.